Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Arsa de vie – Suad

Citeste GRATUIT Descopera-ma! de Anne K. Joy!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.3/10 (9 votes cast)

 

ARSĂ DE VIE

Suad

 

 

Titlul în franceză: Brulee vive

Număr pagini: 186

An apariţie: 2003

Editura Rao

Traducere: Oana Cătălina Popescu

 

Mulţumesc EleneiCristina pentru că mi-a recomandat această carte. Mă aşteptam să fie o poveste tristă cu vreo fată care s-a împotrivit dorinţei tatălui de a se căsători sau a făcut vreo faptă ignorantă şi a fost arsă drept pedeapsă. Cartea este tip document, plin cu povestiri din viaţa lui Suad, povestiri pline de de suferinţă pentru că „aşa e normal”.

O zi obişnuită acasă înseamnă cel puţin o palmă sau o lovitură de picior.

Ceea ce vedeţi în citat este o normalitate sau o banalitate, însă Suad a trebuit să suporte multe din partea bărbaţilor din jurul ei şi asta dintr-un singur motiv pe care l-aţi ghicit deja – este FEMEIE. Nu există cuvinte pe care să le poţi adresa acestor bărbaţi. Nu s-au inventat nici cuvinte şi nici pedepse pentru comportamentul lor şi mi se pare incredibil că oameni ca ei încă mai există şi chiar într-un număr mare.

Povestea lui Suad a fost uimitor de tristă şi m-a surprins din ce în ce mai tare. Finalul, în ciuda faptului că lucrurile se aşezau în sfârşit după zeci de ani, m-a întristat destul de mult. Bănuiesc că este îngrozitor să treci prin astfel de clipe şi la fel de îngrozitor să le retrăieşti pentru a scrie o carte.

 

Suad provine dintr-o familie cu numeroase fete la vârsta măritişului – patru surori şi încă două din partea tatălui lor, Adnan cu a doua sa soţie Aişa, dar ele sunt încă mici. Unicul bărbat este fratele lor, Assad, cel de-al patrulea copil născut cu prima soţie. Adnan este nemulţumit de Leila pentru că i-a dăruit un număr atât de mare de fete, la fel şi de Aişa care i-a dat doar fete.

Nura, fiica cea mare, s-a căsătorit. Kainat, cea de-a doua fiică încă nu a fost cerută de vreun bărbat. Dacă ea nu căsătoreşte o să ajungă de râsul satului, implicit şi Suad pentru că nu are întâietate la căsătorie. Un băiat, Faiez a întrebat de Suad, însă tatăl ei Adnan nu îşi poate da acordul pentru căsătorie până ce Kainat nu se mărită. Suad era îndrăgostită de el, visa şi spera la o viaţă alături de acesta, ba chiar plănuise să-l pândească de pe terasă în fiecare zi ca nu cumva el să-şi găsească o altă soţie. L-a ademenit ca să o ia de soţie, însă şi-a semnat sentinţa la moarte.

Memoria mea s-a făcut fum în ziua în care focul a căzut peste mine.

Aproximativ douăzeci şi cinci de ani mai târziu, Suad avea în jur de patruzeci şi cinci de ani. A sfârşit viaţa din casa tatălui ei, dar a primit o a doua şansă, o a doua viaţă în Europa, iar acum îşi spune povestea, mici istorisiri din viaţa trăită în sânul familiei. Dar care familie? Ce înseamnă „familie”? Până ce şi mama ei îl înşela pe soţul ei cu un bărbat pe nume Fadel, transformând-o pe Suad în complice. Suad trebuia să facă treabă şi să fluiere în caz că tatăl sau fratele ei se apropia. Fratele Assad este cel care a ucis-o pe Hanan – aşa cum o numea Suad pe sora cea mică pentru că-i uitase numele – cu un cablu de telefon. Suad îşi spune că probabil Hanan săvârşise vreo faptă îngrozitoare. Oare? Dacă un bărbat ucide o femeie nu se numeşte crimă şi nimănui nu-i pasă de ea. Ceea ce i s-a făcut lui Suad poartă cu mândrie titlul de „crimă din onoare”. A cui onoare? Până la urmă ce înseamnă onoare?

Când femeia năştea fete, se purta doliu, iar vina era doar a femeii dacă dădea naştere unor copii de sex feminin. O femeie trebuia să nască mai întâi un băiat, altfel îşi băteau joc de ea. Trei – patru fete era numărul (maxim) necesar pentru îngrijirea casei, a animalelor şi a câmpului. Dacă numărul era depăşit, trebuiau să scape de „surplus”. Suad a aflat repede cum scăpau de ele. Mama lui Suad năştea pe o piele de oaie, iar dacă pruncul era fată, îl sufoca folosindu-se de acea piele de oaie. Apoi nimeni nu întreba nimic.

 

Vă mai spun doar câteva din „regulile/concepţiile” lor menţionate în carte, însă dacă o să citiţi cartea o să aveaţi oroarea să daţi peste alte lucruri mizerabile. Nu ştiu şi mi-e greu să înţeleg de ce sunt atât de înapoiaţi.

– dacă o fată nu este căsătorită până la vârsta de paisprezece ani, tot satul râde de ea.

– pentru a se căsători, o fată trebuie să aştepte să-i vină rândul. Întâietate au fetele mai mari din familie.

– o fată trebuie să fie căsătorită pentru a putea privi înainte, pentru a purta bijuterii, pentru a se epila sau pentru a merge la magazin.

– tatăl transmite violenţa fiului, iar acesta la rândul lui.

– o vită este întotdeauna mai apreciată, respectată şi bine tratată decât o femeie.

– menstruaţia era o ruşine şi trebuia perfect ascunsă.

– familia fără un bărbat este pierdută. Bărbatul este cel care face legea şi cel care protejează.

– a fi măritată însemna pentru fete cea mai mare libertatea posibilă.

– când îţi căsătoreşti o fiică, o vinzi pe aur. Dacă fata nu are bijuterii în ziua căsătoriei, este jenant şi ruşinos. Negocierile pentru căsătorie se paortă doar între părinţi şi nu se semnează vreo hârtie la final, ci doar se ţine cont de cuvântul dat al bărbatului.

– singura zona pe care o femeie trebuie să o depileze este cea intimă. Un singur fir de păr neîndepărtat îl poate face pe soţ să-şi părăsească mireasa şi s-o considere murdară.

– mirele trebuie să facă vizibil ceaşaful care atestă pierderea virginităţii soţiei sale (şi eu care-i credeam timizi şi ziceam că porcăria asta e doar la români).

 

Dacă nu staţi prost cu inima, vă recomand cartea. O să vedeţi câte lucruri îngrozitoare se pot petrece, cum este tratată şi considerată femeia, dar pe de o parte o să vă bucuraţi pentru Suad că a primit o nouă viaţă.

 

Nota pe care o acord cărţii: /10

 

Arsa de vie-tile

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +3 (from 5 votes)
Arsa de vie - Suad, 8.3 out of 10 based on 9 ratings

Citeste GRATUIT Dragoste in 30 de zile de Anne K. Joy!


Sectiune comentarii

36 comentarii la "Arsa de vie – Suad"

Notify of
avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcat
Claudia Mioara
Membru
Claudia Mioara

Inca nu mi-am facut curaj ca s-o citesc. Mi-e putin teama de trairile din ea, de suferinta si durere.

Alina
Membru
Alina

Am citit si eu cartea… mi-a placut, ma asteptam sa nu aiba un final dar m-a surprins placut… Desi subtire ca pagini, cartea a relatat tot ceea ce trebuia nelipsindu-i nimic din punctul meu de vedere. O recomand cu caldura!

Alexandra
Membru
Alexandra

Arsa de vie -- Suad:

Doanme, câtă suferință și amărăciune este cuprinsă între filele acestei cărți.
Nu este o poveste obișnuită, nu are caracteristicile unei poovești romantice cu happy end, ci este mărturia palpabilă a unei tinere femei a cărui destin a fost distrus de faptele unor oameni cruzi, cu o inimă împietrită și cu un suflet negru ca noaptea.
Trebuie să recunosc că mi-a fost greu să încep cartea asta, nu știam la ce să mă aștept de la ea, și nici nu speram să am parte de ceva care să-mi aducă bucurie. Chiar dacă nu eram prea documentată, știam din auzite despre abuzurile care se fac asupra femeilor musulmane, dar nimic nu m-a putut pregăti pentru ce aveam să aflu din cartea asta.
Nu mi-a plăcut ce am descoperit, am fost îngrozită de tot ce citeam, însă nici nu mai puteam să las cartea din mână. Suad m-a purtat într-o lume necunoscută, despre care poți să citești, dar în care nu poiți să trăiești. Din păcate paginile cărții nu cuprind nici măcar o fărâmă de speranță, sau câteva rânduri de optimism, ci numai tristețe, disperare, ură și cruzime. Și cel mai rău este faptul că în acea lume aceste metehne sunt ridicate la rang de virtuți și că sunt privite ca și cum ar fi fapte bună și dreapte.
Îmi este tare greu să îmi exprim opinia despre carte, tot ce pot să vă spun cu certitudine este faptul că m-a revoltat, indignat, înfuriat, oripilat, și întristat. Sunt foarte multe lucruri pe care eu nu le înțeleg, care mi se par tabu și care sunt în dezacord cu toate principiile în care am crescut. Ca să înțelegeți despre ce vorbesc să încep să povestesc puțin din acest jurnal cutremurător.

Femeia care a avut curajul să-și aștearne istoria cutremurătoare pe hârtie se numește Suad, o musulmană care a fost victima propriilor visuri și care a fost distrusă de familia cș trebuia să-i ofere cel mai mult sprijin. Când totul a început, Suad era o adolescentă simplă ce își dorea să se mărite și să își întemeieze o familie. Pe de o parte dorința de a se căsători venea din nevoia de libertate pe care acest statul i l-ar fi oferit. Pe de altă parte, se îndrăgostise de un veciun, care la rândul lui îi arăta că simte ceva pentru ea.
Acasă nu avea o viață ușoară. Atât tatăl cât și fratele ei erau nespus de violenți și nu exista zi în care ea și surorile ei să nu fie bătute cu brutalitate și ură. Mama ei nu avea nici un cuvânt de spus, doar tăcea și se supunea, nu făcea nimic ca să-și apere ficele, ea însăși fiind condamnată de condiția josnică a femeii islamice. În ochii mei femeia aia nu are nici o scuză, oricât de musulmană era, înainte de toate este mamă, și vă spun sincer că nu a făcut nimic care să demonstrezre că ar avea vreun sentiment matern în inimă. Pe acest fundal obscur al vieții, Suad își pune toate speranțele într-o dragoste care inflorește în inima ei pe zi ce trece. În numele acestei iubirii Suad face o greșală de neiertat pentru legile musulmane -- i se dăruiește bărbatului iubit, și astfel, părăsită umilită și însărcinată este arsă de vie de către familia ei. Această pedeapsă se numește crimă de onoare și se aplică tuturor femeilor care comit un „păcat”. A trebuit să mă opresc asupra acestui moment al cărții și să-l analizez. Mii de îmtrebări îmi răsunau în minte și mă strădiuam să găsesc un răspun mulțumitor. M-am întrebat: Oare oamenii aștea au suflet???? Ce fel de părinți și-ar arde copilul de viu??? Ce părinte ar pune mai presus tradiția decât bunăstarea fiicei sale??? Există iertare pentru așa ceva??? Nu poți găsi un răspuns concret la aceste cugetări, pentru că faptele sunt atât de tulburătoare încât nu există un răspuns pentru a le justifica.
De aici viața tinerei se v-a schimba pe cât posibil în bine. Fiind salvată de o fundație, va fi adusă în Eurapa, unde i se v-a arăta și o altă formă de a trăi, dar acea treaumă cumplită v-a rămâne mereu acolo. Chipul desfigurat o să-i aducă mereu aminte de lucrurile groaznice prin care a trecut, iar rănile din interior se vor cicatriza,dar nu vor dispărea niciodată.
Nu vă spun mai multe, rămâne să descoperiți voi ce se întâmplă cu Suad în Europa, cum se v-a acomoda la noua viață, cum reușește ea să meargă înainte și cum își v-a accepta destinul.

Foarte multe dintre concepțiile lor pentru noi sunt de neînchipuit. Nu îmi venea să cred că încă mai există oameni care își modelează existența după asemenea reguli barbare. Un exemplu foarte clar este faptul că ei privesc femeile mai rău decât un animal -- chiar așa se exprinmă Suad, pentru că, zic ei, animalele dau carne, lapte, ouă, blană și multe altele, în schimb femeia nu dă nimic. Încă un lucru oribil este bătaia cea de toate zilele, pe care Suad o considera normală, iar dacă într-o zi se întâmpla să nu fie maltratate, li se părea anormal.
Sunt foarte multe de spus, este un subiect greu de digerat, care strică bunadispăziție a oricui. Dar trebuie vorbit, pentru că, din păcate, asta este realitatea în care trăiesc atâtea femei care sunt condamnate la o viață de umiliunță, chin și bătăi. Foarte adevărat este și faptul că mulți s-au modernizat și că nu mai acceptă astfel de abuzuri.
Am învățast să mă bucur mult mai mult de faptul că trăiesc într-o lume liberă și de faptul că sunt Creștină.
Nu o să acord o notă cărții pentru că, așa cum zicea Charm într-o recenzie, aici este vorba despre viața unui om, nu de o ficțiune.
Cu toate că a fost o carte tristă și descurajantă, mi-a plăcut și cred că toți putem învața ceva din povestea tinerei Suad. O recomand, dar înainte să fie citită, este necesară o pregătire mintală și spirituală.

dovis
Membru
dovis

@Alexandra: nota 10 pentru curajul de a citi aceasta carte, pentru judecata si sentimentele tale.

charm
Membru
charm

@Alexandra: felicitari Alexandra! :yeah: asa e, obiceiuri oribile ridicate la rang de virtuti, totusi ai fi surprinsa sa sti ca sunt o multime de asa zisi crestini care nu sunt departe de comportamentul acestor musulmani, din pacate.

Anais
Membru
Anais

@Alexandra: Eu am citit pe ent ca multe femei se duc in Siria, ca sa faca copii. citind 1001 de nopti, si acolo erau impartiti: in general, nu bateau femeile, dar mai erau si soti rai, in special mosolani fata de ele, care le agresau.

Alexandra
Membru
Alexandra

Mulțumesc mult, fetelor! imbratisare

Alexandra
Membru
Alexandra

@Charm: Știu și asta, cu toate că mi-aș dori să nu cunosc așa ceva. Mulți l-au înțeles grăsit pe Dumnezeu, sau unora cărora nu le pasă sau neagă existența Lui.

Yulya
Membru
Yulya

@Alexandra:O recenzie de zece_din_zece te felicit,draga mea,eu nu stiu daca as avea curaj sa citesc aceasta carte,poate pe viitor imbratisare

Alexandra
Membru
Alexandra

Mersi, Yulya! :*

dana
Membru
dana citeste: carteadepenoptiera

@Alexandra: felicitarii pentru curaj,eu,nu mai „inghit „asemenea cartii,realitatea e atat de „cruda”ca nu mai vreau, prefer „basmele”

Alexandra
Membru
Alexandra

Mersi, Dana! love87

wpDiscuz
Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.