Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Libertatea: „Regina scandalurilor” de Loretta Chase

Citeste GRATUIT Descopera-ma! de Anne K. Joy!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

 

Regina scandalurilor

de Loretta Chase

 

Aparitie: sambata, 7 octombrie 2017, cu ziarul Libertatea

Preţ revistă + carte romantică:  13,99 lei

 

Titlul în engleză: Last Night’s Scandal

Număr pagini: ~

An apariţie: 2010 (in USA) / 2017 (Romania)

Seria Fraţii Carsington / Frații Carsington: O lady aproape perfectăUn gentleman imposibilUn lord perfectNu tocmai o lady, Regina scandalurilor

 

Mulțumesc Rebe pentru recenzia cărții.

Regina scandalurilor continuă zece ani mai târziu povestea a două personaje cu care facem cunoștință în Lord Perfect, a treia carte a seriei, anume Peregrine, lord Lisle, nepotul lui Benedict Carsington, pasionat de egiptologie și Olivia, fiica adoptivă a lui Benedict, din prima căsătorie a soției lui. Însă, pe cât de bună e cartea respectivă, pe atât de mult scârțâie aceasta. Și nu mă refer la scriitura în sine căreia nu-i găsesc niciun cusur; Loretta Chase este o naratoare bună, cu un condei cursiv, ci mă refer la povestea în sine și la personaje, mai ales la personaje.

În esență, firul narativ e reprezentat de cerința imperativă a părinților lui Peregrine ca acesta să meargă în Scoția ca să clarifice situația privitoare la un castel de acolo pe care muncitorii refuză să-l restaureze din cauza unor povești cu fantome, altminteri nu va mai primi bani pentru a se întoarce în Egipt la Rupert și Daphne Carsington cu care locuise și de la care învățase în ultimii 10 ani. De fapt, avem de-a face cu o comoară îngropată și vânată deja de către doi indivizi. Toată povestea este anunțată în primele capitole, iar apoi suspendată cam 100 de pagini. Conflictul este slabuț și ideea nu îndeajuns folosită întrucât până în Scoția cititorul se plictisește îndeajuns încât se gândește să abandoneze lectura (de două ori am avut gândul ăsta). Persoanajele ocupă cel mai mult spațiu, cu precădere interacțiunile lor mai ales pe drumul înspre Scoția, ceea ce lungește excesiv povestea și așa destul de subțire și dezumflă entuziasmul.

În ceea ce privește personajele, aveam o idee destul de bună referitoare la ce ar trebui să mă aștept de la ele încă din Lord Perfect, dar care erau șanse ca peste un deceniu două două persoane, copii atunci, adulți între timp, să se schimbe puțin spre deloc? Peregrine adaugă o nuanță de maturitate la seriozitatea pe care o știam deja, păstrând intacte simțul datoriei și tratarea analitică a situațiilor ivite. Nu m-am topit după el ca erou, îl găsesc mai degrabă șters, dar nici nu m-a deranjat. A mers.

În schimb, Olivia este complet frivolă, egoistă, manipulatoare, obositoare, enervantă și mai ales imatură – mult prea imatură, personajul ei nu se dezvoltă deloc în cei 10 ani, nici nu ‘crește’ pe parcusul cărții. Singurul lucru pe care îl adaugă este frumusețea, atât. O vedem drept o pacoste în Lord Perfect care rămâne aceiași pramatie iresponsabilă în cartea de față. Peregrine trebuia mereu să o acopere, să repare prostiile pe care le făcea și să o scoată din necazurile în care se băga. Peregrine căruia nu i-a spus niciodată pe nume în toată cartea, apropo – îi spune doar Lisle. Are momente când e digerabilă, dar per ansamblu e complet îngrozitoare. O urmă de calitate am găsit în faptul că nu-i cere să renunțe definitiv la Egipt, dar prea puțin, se presupune oricum că nu ceri așa ceva celui pe care îl iubești. Și absurdă: se împotrivea căsătoriei pe motiv că asta i-ar tăia orice urmă de aventură deoarece e femeie – alo, Daphne e tot femeie și face cercetări în Egipt- sau pentru că multe femei sunt nefericite în căsnicie -mama ei e primul exemplu care o contrazice, a fost/e fericită în ambele căsnicii. Restul fraților Carsington au căsnicii reușite. Rămâne deci întrebarea de ce te-ai îndrăgosti și ai vrea să te însori cu o asemenea persoană? De ce te-ai lega la cap fără să te doară?
Personal, nu pot rezona cu un astfel de personaj. Cu siguranță alte păreri vor fi diametral opuse.

Altă bilă neagră mi se pare lipsa oricărui dialog al lui Peregrine cu unchiul său, Benedict, lordul Rathbourne. În Lord Perfect cei doi aveau o relație foarte aproapiată, Rathbourne fiind nu doar un tutore pentru Lisle, ci aproape un tată, iar băiatul îl stima foarte mult și îl lua drept exemplu, ghidându-se după el. De altfel, Benedict a fost cel care l-a susținut în pasiunea lui și omul care l-a trimis în Egipt să își trăiască visul. Și în cartea de față avem mențiuni despre relația lor, dar aș fi preferat măcar o scenă între cei doi. Și n-aș fi zis nu și la prezența membrilor familiei Carsington, măcar cei apropiați de Peregrine: Daphne și Rupert, care au vegheat asupra în ultimii 10 ani, sunt complet absenți -nici măcar o scrisoare nu e schimbată-, iar contele de Hargate care de asemenea se preocupa de educația și bunăstarea lui în Lord Perfect lipsește cu desăvârșire.

Cartea nu e neapărat slabă sau proastă și nici n-ar putea fi așa când prima carte din seria asta, Aproape o lady, e sub orice critică (mai rău decât atât nu se poate). Autoarea nu a nimerit-o taman cu cărțile care deschid și închid seria, dar celelalte trei sunt toate bune și foarte bune. Regina scandalurilor e de fapt o carte palidă și mult prea lung, a cărei acțiune stagnează în multe momente, iar personajul Olivia care dorește ca totul să fie numai cum vrea ea, fără să mai lase deloc, o răsfățată și jumătate care vrea o aventură de plictiseală, care te calcă pe nervi mai bine spus, o trage mult în jos. Ar fi trebuit să fie un joc de-a șoarecele și pisica, cu replici spirituale și care să capteze cititorul, dar în niciun moment cartea nu m-a prins. Îi dau un 6.

 

 

Copertă USA:

 last nights scandal

Copertă România: 

regina scandalurilor

Cărţi romantice din colectia Iubiri de poveste (listă)
Carti Iubiri de poveste (octombrie 2017)
Liste cărţi autoare

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
Libertatea: "Regina scandalurilor" de Loretta Chase, 10.0 out of 10 based on 3 ratings

Citeste GRATUIT Dragoste in 30 de zile de Anne K. Joy!


Sectiune comentarii

12 comentarii la "Libertatea: „Regina scandalurilor” de Loretta Chase"

aboneaza-te la:
avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcat
carmen M
Membru
carmen M

Pe coperta americana e un comentariu apreciativ al Juliei Quinn.
Mie imi place autoarea si o voi cumpara.
Deja se aduna carti, serii intregi si nu stiu cand o sa le citesc pe toate. Cred ca va trebui sa mai traiesc o viata! mrgreen

charm
Membru
charm

@carmen M: ai dreptate wink

dovis
Membru
dovis

imi place autoarea si imi place seria ap

Rebe
Membru
Rebe
Votez cartea cu :
     

Regina scandalurilor continuă zece ani mai târziu povestea a două personaje cu care facem cunoștință în Lord Perfect, a treia carte a seriei, anume Peregrine, lord Lisle, nepotul lui Benedict Carsington, pasionat de egiptologie și Olivia, fiica adoptivă a lui Benedict, din prima căsătorie a soției lui. Însă, pe cât de bună e cartea respectivă, pe atât de mult scârțâie aceasta. Și nu mă refer la scriitura în sine căreia nu-i găsesc niciun cusur; Loretta Chase este o naratoare bună, cu un condei cursiv, ci mă refer la povestea în sine și la personaje, mai ales la personaje.

În esență, firul narativ e reprezentat de cerința imperativă a părinților lui Peregrine ca acesta să meargă în Scoția ca să clarifice situația privitoare la un castel de acolo pe care muncitorii refuză să-l restaureze din cauza unor povești cu fantome, altminteri nu va mai primi bani pentru a se întoarce în Egipt la Rupert și Daphne Carsington cu care locuise și de la care învățase în ultimii 10 ani. De fapt, avem de-a face cu o comoară îngropată și vânată deja de către doi indivizi. Toată povestea este anunțată în primele capitole, iar apoi suspendată cam 100 de pagini. Conflictul este slabuț și ideea nu îndeajuns folosită întrucât până în Scoția cititorul se plictisește îndeajuns încât se gândește să abandoneze lectura (de două ori am avut gândul ăsta). Persoanajele ocupă cel mai mult spațiu, cu precădere interacțiunile lor mai ales pe drumul înspre Scoția, ceea ce lungește excesiv povestea și așa destul de subțire și dezumflă entuziasmul.

În ceea ce privește personajele, aveam o idee destul de bună referitoare la ce ar trebui să mă aștept de la ele încă din Lord Perfect, dar care erau șanse ca peste un deceniu două două persoane, copii atunci, adulți între timp, să se schimbe puțin spre deloc? Peregrine adaugă o nuanță de maturitate la seriozitatea pe care o știam deja, păstrând intacte simțul datoriei și tratarea analitică a situațiilor ivite. Nu m-am topit după el ca erou, îl găsesc mai degrabă șters, dar nici nu m-a deranjat. A mers.
În schimb, Olivia este complet frivolă, egoistă, manipulatoare, obositoare, enervantă și mai ales imatură -- mult prea imatură, personajul ei nu se dezvoltă deloc în cei 10 ani, nici nu ‘crește’ pe parcusul cărții. Singurul lucru pe care îl adaugă este frumusețea, atât. O vedem drept o pacoste în Lord Perfect care rămâne aceiași pramatie iresponsabilă în cartea de față. Peregrine trebuia mereu să o acopere, să repare prostiile pe care le făcea și să o scoată din necazurile în care se băga. Peregrine căruia nu i-a spus niciodată pe nume în toată cartea, apropo -- îi spune doar Lisle. Are momente când e digerabilă, dar per ansamblu e complet îngrozitoare. O urmă de calitate am găsit în faptul că nu-i cere să renunțe definitiv la Egipt, dar prea puțin, se presupune oricum că nu ceri așa ceva celui pe care îl iubești. Și absurdă: se împotrivea căsătoriei pe motiv că asta i-ar tăia orice urmă de aventură deoarece e femeie -- alo, Daphne e tot femeie și face cercetări în Egipt- sau pentru că multe femei sunt nefericite în căsnicie -mama ei e primul exemplu care o contrazice, a fost/e fericită în ambele căsnicii. Restul fraților Carsington au căsnicii reușite. Rămâne deci întrebarea de ce te-ai îndrăgosti și ai vrea să te însori cu o asemenea persoană? De ce te-ai lega la cap fără să te doară?
Personal, nu pot rezona cu un astfel de personaj. Cu siguranță alte păreri vor fi diametral opuse.

Altă bilă neagră mi se pare lipsa oricărui dialog al lui Peregrine cu unchiul său, Benedict, lordul Rathbourne. În Lord Perfect cei doi aveau o relație foarte aproapiată, Rathbourne fiind nu doar un tutore pentru Lisle, ci aproape un tată, iar băiatul îl stima foarte mult și îl lua drept exemplu, ghidându-se după el. De altfel, Benedict a fost cel care l-a susținut în pasiunea lui și omul care l-a trimis în Egipt să își trăiască visul. Și în cartea de față avem mențiuni despre relația lor, dar aș fi preferat măcar o scenă între cei doi. Și n-aș fi zis nu și la prezența membrilor familiei Carsington, măcar cei apropiați de Peregrine: Daphne și Rupert, care au vegheat asupra în ultimii 10 ani, sunt complet absenți -nici măcar o scrisoare nu e schimbată-, iar contele de Hargate care de asemenea se preocupa de educația și bunăstarea lui în Lord Perfect lipsește cu desăvârșire.

Cartea nu e neapărat slabă sau proastă și nici n-ar putea fi așa când prima carte din seria asta, Aproape o lady, e sub orice critică (mai rău decât atât nu se poate). Autoarea nu a nimerit-o taman cu cărțile care deschid și închid seria, dar celelalte trei sunt toate bune și foarte bune. Regina scandalurilor e de fapt o carte palidă și mult prea lung, a cărei acțiune stagnează în multe momente, iar personajul Olivia care dorește ca totul să fie numai cum vrea ea, fără să mai lase deloc, o răsfățată și jumătate care vrea o aventură de plictiseală, care te calcă pe nervi mai bine spus, o trage mult în jos. Ar fi trebuit să fie un joc de-a șoarecele și pisica, cu replici spirituale și care să capteze cititorul, dar în niciun moment cartea nu m-a prins. Îi dau un 6.

Rebe
Membru
Rebe

Îmi cer scuze, prima carte din serie este O lady aproape perfectă (în engleză Miss Wonderfull), la ea făceam trimitere. Reținusem greșit titlul, de unde confuzia.

dovis
Membru
dovis
Votez cartea cu :
     

@Rebe: aici nu rezonam.
Mie mi-a placut cartea mult si te contrazic.
Sa vedem.
Povestea -- mi se pare normal sa fie un motiv care sa-l constranga pe Lisle sa nu plece in Egipt, sa nu dea bir cu fugitii. O cunostea foarte bine pe Olivia de mult si stia ce-i poate pielea. Avea niste sentimente pentru ea, surclasate acum de atractie. Nu cred ca pentru un barbat e usor sa accepte ca se indragosteste in general, iar in particular e dificil sa separe sentimentul de familie de cel pe care il simte fata de femeia cu care a trait ca frate si sora, dar de fapt intre ei nu exista nicio legatura de sange.
Castelul din Scotia este o imbinare intre tentatie si necunoscut. Amandoi sunt pusi in situatii inedite.
Exploratorul independent care se simte confortabil in studiu si analiza in conditii vitrege este obligat sa-si asume responsabilitati -- pentru castel si pentru femeile care il insotesc. Si apoi pentru oamenii de pe mosie. Este examenul lui de adevarata maturitate.
Experienta este si examenul Oliviei. Nu este o tipa egoista. Nu isi foloseste aptitudinile pentru a obtine foloase ca cei din familia ei adevarata pe care ii mosteneste. Ea vrea sa ii fie bine. Sa duca o viata asa cum crede ea. In subconstient il asteapta pe el -- sa-ti amintesc inelul purtat la gat? Nu ii placeau pretendentii pentru ca nu erau el. Si bineinteles ca si ea are aceeasi retinere in privinta sentimentelor care o coplesesc. Cum poti sa spui ca e individualista cand conduce gospodaria cu talent si tact -- rezolva toate problemele ca o adevarata doamna a casei. Mi-ar place si mie sa am asa o tehnica in a-i face pe oameni sa faca ce vreau eu crezand ca fac ce vor ei. Si nu am vazut-o nici rasfatata -- nu se vaita si nu are pretentii. Accepta situatia cu seninatate, generozitate si responsabilitate.
Iar cele doua doamne insotitoare sunt de belea -- betive si cu ochii dupa barbatii tineri si frumosi, povestind amintiri picante din tineretea lor de mult apusa.
Faptul ca autoarea nu aduce mai aproape personaje pe care ti-ar fi placut sa le revezi nu e edificator. Cartea e totusi scrisa de ea cum a crezut de cuviinta.
Dupa mine, povestea incheie cu succes o serie frumoasa si extrem de amuzanta.

Alexandra
Membru
Alexandra

Cartea nu am citit-o și de aceea nu pot să te contrazic. Sinceră să fiu, cărțile autoarei nu mă atrag.
In schimb, îmi place tare mult recenzia ta -- sinceră, bine argumentată și savuroasă.

Alexandra
Membru
Alexandra

@Dovis: Nici nu mă așteptam la altceva din partea ta, doar ești , renumita” pentru faptul că vezi doar lucrurile bune dintr-o carte.
Recenziile voastre arată încă o dată ca suntem diferiți și că gusturile nu se discută. Chiar dacă sunt contradictorii, amândouă ați facut niste recenzii de nota zece_din_zece

Rebe
Membru
Rebe

@Dovis: cum am spus, mă așteptam și mă aștept în continuare ca alte păreri să fie diametral opuse de a mea. Îți respect părerea, dar eu n-am văzut-o în niciun moment pe Olivia ca fiind responsabilă și generoasă. E orice, numai asta nu. Și din contră, își folosește aptitudinile pentru a obține foloase, pentru a-i face pe toți să danseze cum vrea ea. Nu-mi plac oamenii care te manipulează și te folosesc ca pe o pereche de șosete. Iar dacă nu îi plăceau pretendenții putea să-i descurajeze din start, nu să-i ducă cu zăhărelul și să n-aibă nicio problemă că se bat bărbații pentru ea.

De cele două doamne nu am ce să comentez, personajele secundare mi-au plăcut și mie (inclusiv camerista ei și valetul lui), consider că au fost scrise mai bine decât cele principale. Dar cartea în sine nu se ridică la așteptări… mă așteptam la mai mult.

Anais
Membru
Anais

@Rebe: Inca nu am citit cartea. Apreciez munca ta, e o recenzie migalita. eu sper totusi ca mie sa-mi placa romanul acesta…

Yulya
Membru
Yulya

@Rebe:Multumim pentru prezentare,pe mine nu prea ma atrage autoare,de aceea nu am luat cartea! mrgreen

Lothlorien
Membru
Lothlorien

Regret ca nu te-a prins cartea. Recenzia este frumoasa si savuroasa. Argumentata cu pro si contra in opera scrisa de autoare. Imi place cum ai prezentat-o. Multumim Rebe! ap :yeah:

wpDiscuz
Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.