Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Tatal celuilalt copil – de Parinoush Saniee

Citeste GRATUIT Descopera-ma! de Anne K. Joy!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.6/10 (10 votes cast)

 

TATĂL CELUILALT COPIL

de Parinoush Saniee

 

Titlul în persană: Pedar-e aan digari

Număr pagini: 248

An apariţie: 2013

Editura Polirom

Traducere: Cristina Ciovârnache

 

Mi-e greu să înţeleg de ce este această carte atât de lăudată. Am citit „Cel care mă aşteaptă” şi a fost o carte extraordinară, dar nu pot să spun acest lucru şi despre „Tatăl celuilalt copil”. În primul rând, autoarea s-a cam grăbit să scrie şi consider că un asemenea subiect necesita o aprofundare. Poate m-ar fi ajutat să-l înţeleg mai bine pe Shahab, poate m-ar fi sensibilizat mai mult. În al doilea rând, n-am putut să accept comportamentul copilului. Iniţial mi-a fost milă de el şi l-am compătimit că are parte de asemenea rude, dar nici cu el nu-mi mai este ruşine. Nu era un motiv suficient de întemeiat ca să nu scoată un cuvânt, să aleagă să trăiască în muţenie. Mama lui cred că i-a demonstrat de multe ori cât de mult îl iubeşte, dar el tot a ales să se comporte ca un copil răsfăţat şi bosumflat.

Cred că orice copil îşi construieşte o lume a lui, o lume despre care alege să nu le povestească părinţilor, dar nu pot să susţin lumea lui Shahab. Avea doi prieteni imaginari cu care vorbea şi se lăsa sfătuit de ei. Nu, nu mi-au plăcut prietenii lui. Din punctul meu de vedere, copilul îşi judeca părinţii prea asupra. Da, tatăl lui era dezamăgit de el pentru că nu vorbea şi el ştia lucrul acesta, dar prefera să facă contrar aşteptărilor tatălui. S-a grăbit să-i judece, să tragă concluzii despre ei. Eu am fost total de acord cu strategia tatălui său Naser – „vrei ceva, vorbeşti şi îţi dau orice doreşti”, dar Shahab spunea că mai bine moare de foame decât să-i vorbească. Am fost mândră de Naser la finalul cărţii, atunci când a ţinut un scurt discurs, dar când mi-am spus că mi-a trecut supărarea şi pe Shahab… m-am înşelat. M-am supărat teribil când a fost întrebat după câţiva ani de zile, cine este domnul din fotografie, iar el a spus că este tatăl fratelui său. De aici şi titlul cărţii. El considera că Naser nu este tatăl lui, ci al lui Arash. De el era mândru şi îi acorda atenţie.

Despre personajul Fereshteh, ce-aş putea să mai spun? O tânără naivă şi mi-a părut rău că a trecut prin asemenea experinţe de viaţă. Până la urmă a sfârşit să trăiască o viaţă care nu o făcea fericită. Toate evenimentele prin care a trecut au fost din cauza familiei sale, datorită lipsei comunicării, înţelegerii şi sfaturilor. Categoric nici ea nu a acţionat. Era destul de tânără ca să întâlnească un băiat, dar cine se poate pune contra hormonilor? Şi cu toate acestea, indiferent de ceea ce a ales să facă, nu trebuia să se folosească de muţenia lui Shahab.

Nu, nu este o carte pe care s-o recomand. Nu se întâmplă nimic senzaţional, nu-mi place comportamentul copiilor, dar pe de altă parte ne arată cu câtă indiferenţă sunt tratate relaţiile copii – părinţi. Din păcate, în majoritatea cazurilor, copiii se fac doar pentru că trebuie şi că aşa e bine, dar cum rămâne cu dragostea, armonia şi înţelegerea din familie?

 

Copilul ăsta o să mă bage în mormânt!

 

Shahab este un copil de patru ani, fiul lui Maryam şi Naser, fratele lui Arash şi Shadi. În comparaţie cu fraţii săi, Shahab este văzut drept ciudatul şi prostul familiei, măscăriciul tuturor, o pată pe numele familiei. Era nefericit pentru că era considerat aşa, dar se simţea neînţeles de cei apropiaţi şi în acelaşi timp, neiubit şi respins de ei, motiv pentru care el refuza să le adreseze vreo vorbă. Şi-a croit o lume doar a lui şi a ales să trăiască psihic în ea, iar fizic alături de cei care-i calcă sentimentele în picioare, clipă de clipă. Acolo avea doi prieteni – Asi şi Babi – care vorbeau cu el, îl înţelegeau şi îi ofereau ceea ce părinţii şi rudele refuzau cu desăvârşire.

Arash este fratele mai mare, un copil bun, mândria familiei, tăcut, plin de sine, cu o tristeşte pe chip şi mereu se încrunta dacă îşi vedea fratele mai mic. Shadi, sora mai mică a celor doi fraţi, o fetiţă fără teamă, fără tremur în voce, deloc uşor de intimidat, spunea orice îi trecea prin minte şi o fermeca pe mama ei de fiecare dată. Ea era viaţa lui Maryam, iar Shahab era tristeţea vieţii ei. Dar ce simte un copil atunci când conştientizează această diferenţă? Cum ar putea Shahab să-şi egaleze fraţii şi să fie iubit de părinţii lor? Ar putea să-şi ierte vreodată tatăl pentru că face diferenţe între el, Arash şi Shadi? Dacă îşi iubeşte mama, de ce refuză să-i vorbească?

 

Nota pe care o acord cărţii: 6/10

 

Tatal celuilalt copil-horz

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +5 (from 7 votes)
Tatal celuilalt copil - de Parinoush Saniee, 8.6 out of 10 based on 10 ratings

Citeste GRATUIT Dragoste in 30 de zile de Anne K. Joy!


Sectiune comentarii

7 comentarii la "Tatal celuilalt copil – de Parinoush Saniee"

Notify of
avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcat
Mary
Membru
Mary

Desi nu este o carte asa buna, asta e. Imi pare rau ca ti-ai pierdut timpul!

Tacu Claudia
Membru
Tacu Claudia

Pana acum n-am auzit de cartea asta, dar asa nu ma mai obosesc s-o caut. Astept oricum cartea de joi cu mare interes.

Maria B
Membru
Maria B

Eu, personal nu cred ca un copil de 4 ani are atata hotarare si determinare ca sa-si impuna mutenia. Eu am 6 frati mai mici, si nici unul nu a reusit vreodata sa-si inchida gura mai mult de 5 minute…. :fig:

DIDINA
Membru
DIDINA

Si eu am ales sa tac in copilarie….cred ca din cauza asta il inteleg mai bine pe acest copil. Baiatul meu are 4 ani si abia dupa varsta de 3 ani a inceput sa vorbeasca mai clar si mai coerent. L-am inteles desi cei din jur incepusera sa-i puna etichete. Aveam 3 surori mai mari care mereu erau laudate din diverse motive, mai ales pentru ca erau mai deschise la culoare decat mine, ma simteam ca ratusca cea urata pentru banalul fapt ca eram singura bruneta. Nimeni din familie nu s-a obosit sa inteleaga asta. Mereu am fost afectata de lipsa de incredere in sine, au mai fost si altele care m-au marcat, dar nu poti sa intelegi unele lucruri daca nu le traiesti. Aceasta recenzie de carte pare a fi facuta de o adolescenta obisnuita sa aiba atentia colegilor de clasa pentru simplul fapt ca e frumoasa. Multa forma dar putin continut.

wpDiscuz
Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.