Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Whitney, dragostea mea – de Judith McNaught

Citeste GRATUIT Demonii trecutului de Anne K. Joy!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.6/10 (17 votes cast)

 

WHITNEY, DRAGOSTEA MEA

de Judith McNaught

 

Titlul în engleză: Whitney, My Love

Număr pagini: 608

An apariţie: 1985

Seria Westmoreland Dynasty: Regatul viselor, Whitney dragostea mea, Amnezie/Paradis, Pasiune secretă, Someone like you/Can’t take my eyes off of you

Editura Miron

Traducere: Anca Nistor

Listă cărţi Judith McNaught – clic

 

Personajul lui Whitney nu cred că putea să mă enerveze mai mult decât a făcut-o la început. A fost mult prea copilăroasă şi i-am înţeles comportamentul când era doar o copilă, dar când s-a transformat în femeie (cam mult spus) şi spera să se căsătorească. trebuia să fie mai cu picioarele pe pământ. Repulsia ei faţă de Clayton a dat naştere nei repulsii din partea mea faţă de ea. A fost atât de imatură şi îngustă la minte din două motive: umbla cu disperare să se mărite cu Paul Sevarin, dar împărţea sărutări cui se nimerea, a făcut tot ce a fost cu putinţă ca să-l respingă pe Clayton. De ce? De ce să-l respingă pe Clayton ţinând cont că el a încercat s-o protejeze şi s-o facă să-l iubească? Pentru modul în care Whitney l-a tratat pe Clayton, merita ca el s-o înşele. Ştiu că răzbunarea este arma prostului, dar ea avea nevoie să sufere şi să-şi dea seama câtă suferinţă a creat ea altora.

O mişcare proastă a autoarei mi s-a părut atunci când a construit scenele în care Clayton îi spunea în detaliu despre întâlnirile lor, iar ea nu-şi amintea mai nimic. Mi-a dat impresia că el este un biet căţeluş căruia îi este imposibil să primească o atenţie de la Whitney, iar ea o regină cu nasul pe sus când în realitate era o copilă fără minte.

Scena în care el se satură de impertinenţele lui Whitney, află de zvonurile lansate cum că ea este logodită cu Sevarin, iar Clayton o duce la han, a fost prima scenă care m-a făcut să-mi descarc furia acumulată de-a lungul cărţii (ca şi Clayton). N-am crezut că o să meargă la capăt şi poate n-aş fi vrut să se întâmple exact aşa, dar se simţea nevoia unei răzbunări sau să-i arate că nu doar ea poate să provoace dureri sufleteşti. Cred că avea nevoie de un bobârnac zdravăn ca să coboare cu picioarele pe pământ şi să facă alegerea corectă în materie de bărbaţi. Ei bine, de aici a început să mi se schimbe părerea legată de carte. Whitney a început să lase prostia în urmă şi să se maturizeze, Clayton a început să-şi exprime iubirea şi m-am bucurat să-i văd cum îşi încheagă iubirea chiar şi atunci când se certau. Până şi certurile lor au început să fie mai interesante şi mai puţin puerile şi aberante. N-am crezut că părerea mea se mai poate schimba după ce suportasem firea lui Whitney mai bine de jumătate din carte. Nu credeam că ea se mai poate schimba. M-am întrebat ce o să facă Clayton cu o femeie ca ea. Chiar dacă pe unele dintre voi Clayton a fost motiv de supărare în a doua jumătate a cărţii, să ştiţi că eu l-am îndrăgit pentru tot ceea ce a făcut el. Din punctul meu de vedere, acţiunea a fost şi mai leneşă în prima parte – nu se întâmpla nimic extraordinar.

Trebuie să mulţumesc personajelor: Stephen, fratele lui Clayton, care a fost absolut fantastic în mişcările sale; Vanessa Stanfield şi Marie St. Allermain pentru că au făcut-o geloasă pe Whitney; Martin pentru că şi-a vândut fiica exact cui trebuia; Emily pentru că le-a dat o mână de ajutor. Lui Paul Sevarin n-am să-i mulţumesc din două motive: în primul rând m-a enervat, iar în al doilea rând, ştiam că este avar.

Ingenioasă ideea cu acel cufăr cu scrisorelele în care ducesele Westmoreland îşi spuneau povestea de dragoste.

Lectură plăcută!

FM,

 

 

Descrierea cărţii:

Anglia, 1816 / Franţa, 1816 – 1820

Whitney Stone trebuie să plece în Franţa la mătuşa Anne şi unchiul Edward Gilbert, datorită faptului că era o fată băieţoasă, încăpăţânată, cu maniere şocante, purtarea ei era reprobabilă, o reală ruşine pentru tatăl ei. Martin Stone, tatăl tinerei Whitney, era un bărbat rece şi lipsit de sentimente. Şi-ar fi dorit ca fiica lui să-i semene mamei ei şi soţiei lui, Elizabeth Ashton. Cum tânăra se încăpăţâna să fie rebelă şi să-l ţină sub observaţie pe Paul Sevarin – marea ei iubire din copilărie – Martin o trimite în Franţa timp de patru ani. Aici, Whitney îl întâlneşte pe fratele lui Therese, nimeni altul decât Nicholas DuVille (cartea Pasiune secretă), un bărbat arogant, dar fermecător. Cu siguranţă nimeni nu s-ar fi aşteptat ca lui să-i sfârâie călcâiele după Whitney. Când ne aşteptăm ca o cerere în căsătorie să aibă loc, Whitney trebuie să se întoarcă în Anglia.

Pe de o parte, Whitney se bucură să-l reîntâlnească pe Paul Sevarin, să reia legătura cu el şi chiar să-şi facă planuri de căsătorie şi nu numai. Pe de altă parte, un anume vecin, Clayton Westland încearcă să o cucerească. Ceea ce avea să descopere când se afla la un pas de fericirea cu Paul, era că tatăl ei o vându-se pentru 100.000 de lire ducelui Clayton Westmoreland.

Abia de acum înainte începe să se pună în acţiune scene mai interesante. Vă las să descoperiţi dacă Whitney reuşeşte să se căsătorească cu Paul sau cu ducele Clayton, de cine descoperă ea că s-a îndrăgostit şi în ce moment face această descoperire. O să vedeţi treptat şi cât de pietruit este drumul fericirii alese de ea, dezamăgirile de care are parte , dar şi bucuriile de care are parte trăind alături de cel iubit.

 

Am vorbit ca o moară stricată, dar am satisfacţia că v-am povestit puţin :chic:

 

Nota pe care o acord cărţii: 9/10 (doar pentru că s-au făcut schimbări în privinţa comportamentului personajelor principale)

 

 

Whitney dragostea mea-horz

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
Whitney, dragostea mea - de Judith McNaught, 9.6 out of 10 based on 17 ratings

Citeste GRATUIT Recunoaste-ma! de Anne K. Joy!

Sectiune comentarii

54 comentarii la "Whitney, dragostea mea – de Judith McNaught"

Notify of
avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcat
Alexandra
Membru
Alexandra citeste: Rl

Whitney Stone este o femeie incapatanata si orgolioasa. In prima jumatate a cartii a reusit sa ma scoata din sarite. Asa zisa repulsie fata de Clayton era total nefondata. Dupa ce a aflat de aranjamentul logodnei, am inteles-o. M-am bucurat nespus cand Paul si-a dat arama pe fata si ca Whitney nu a suferit dupa el. Nici nu avea cum, pentru ca era deja indragostita de ducele de Claymore chiar daca ea nu isi daduse seama inca. Mi-au placut tachinarile dintre ei si felul in care Clayton o facea sa regrete tot ce punea la cale impotriva lui. Acest minunat duce m-a enervat foarte tare atunci cand a dat crezare vorbelor lui Margaret, dusmanca lui Whitney si cand a descoperit acel bilet. Putea foarte usor sa comunice cu ea. Dar daca ar fi facut asta, oare ne-ar mai fi placut la fel de mult cartea? Presupun ca nu. Am apreciat ca Whitney l-a iertat cand a venit dupa ea la casa ducesei Alicia. Sincer nu stiu daca as fi putut, dar avand in vedere comportamentul ei din trecut, daca ar fi facut altfel…. hm! Ma bucur ca autoarea a avut mila de noi si ne-a dezvaluit multe lucruri din casnicia lor, deoarece cartea s-ar fi putut termina foarte usor in noapea nuntii, asa cum se intampla de obicei. O carte excelenta! Eroi cu defecte, amandoi incapatanati si mandri, dar noi asa ii iubim. Va declar sincer si deschis ca m-am indragostit de Clayton Westmoreland, deoarece este replica identica a sotului meu. Aceasta carte merita nota zece

dovis
Membru
dovis

@Alexandra: in povestea asta mi-a placut un piculet mai mult de Clayton decat de Whitney care a fost cam prea copilaroasa si incapatanata.
lipsa de comunicare, care noua, celor reali, ne strica viata, in romane nu face decat sa condimenteze o poveste care are sigur un final fericit :chic:

Alexandra
Membru
Alexandra citeste: Rl

@Dovis: Incapatanarea lui Clayton m-a facut sa-l indragesc atat de mult. Mereu mi-au adus un zambet pe fata lectiile pe care i le dadea lui Whitney (Alergare Periculoasa, sarutul, „logodna” cu Vanessa Stanfield, legatura cu Marie St. Allermain, etc). Abia astept sa citesc povestea lui Stephen Westmoreland.

erika
Membru
erika

O poveste minunata dintr-o serie care mi-a placut mult, primul roman caruia i-am facut o recenzie aici pe blog, asa ca o numesc cu drag o carte de suflet, o poveste cu bune si cu rele, cu eroi departe de perfectiune care totusi se completeaza atat de frumos si o actiune care iti da palpitatii, mi-o amintesc cu drag si o recomand cu incredere, ma bucur ca a fost si pe lungimea ta de unda, Alexandra :yeah:
P.S. Poate nu ar fi rau daca ti-ai mai pune ceva in dreptul numelui care sa te diferentieze de Alexandra, am inceput sa fiu atenta la avatar ca sa stiu cu care dintre voi vorbesc wink

Alexandra Matei
Membru
Alexandra Matei citeste: Rl

@Erika: De acum sunt Alexandra Matei. Cat despre ce ai comentat Erika, nici nu mi-ar fi placut ca eroii vreuneia dintre carti sa fie perfecti. Imperfectiunea face diferenta! Chiar daca au facut multe greseli ambii eroi, si-au luat revansa pana la sfarsitul cartii. Whitney mo-a castigat inima deoarece l-a iertat de fiecare data pe Clayton, chiar daca inainte era incapatanata ca un catar.

erika
Membru
erika

@Alexandra: :yeah: si astept cu nerabdare opinia ta in legatura cu Stephen wink

Alexandra Matei
Membru
Alexandra Matei citeste: Rl

@Erika: Deocamdata citesc „Ceva minunat” si o sa cumpar in curand „Amnezie”. :books:

Alexandra
Membru
Alexandra

Imi place foarte mult recenzia ta Alexandra! ap ap ap zece Am citit din aceasta serie Regatul viselor si Pasiune secreta, ambele mi-au placut foarte mult si abia astept sa citesc si restul seriei. crazye

Alexandra Matei
Membru
Alexandra Matei citeste: Rl

@Alexandra: Ma bucur ca aceste carti si recenzia mea ti-au fost pe plac. Eu nu am citit Regatul Viselor si am o retinere in a o citi. Actiunea se petrece in secolul XV, anii 1400 si nu imi plac razboaiele, luptele, normanzii, saxonii, etc. Dar totusi, s-ar putea sa imi placa. „Pasiune secreta” mi-a placut mult, insa Nicholas DuVille merita o intreaga poveste deoarece este un personaj important si in celelalte carti. M-am cam lungit…

Alexandra
Membru
Alexandra

Pasiune secreta este intr-adevar o carte minunat, dar din pacate scurta. :chic: Incearca si Regatul viselor, este o carte care merita citita, s-ar putea sa-ti placa povestea.

Alexandra Matei
Membru
Alexandra Matei citeste: Rl

O voi citi. Iti multumesc pentru recomandare! Tinand cont de faptul ca este o carte scrisa de Judith McNaught, nu are cum sa fie o carte proasta, ci doar mai slabuta! Am presimtirea ca voi fi surprinsa, in mod placut!

Alexandra
Membru
Alexandra

O sa vezi ca o sa-ti placa! heart5

Anais
Membru
Anais
Alexandra
Membru
Alexandra

Whitney, dragostea mea – Judith McNaught:

Sunt extrem de fericită și mulțumită că am reavut ocazia să mai citesc încă o cartea de a autoarei. După toate cărțile pe care le-am citit scrise de ea, Judith McNaught, are un loc foarte special în inima mea și face parte din categoria autoarelor mele favorite. Este fabuloasă, are un stil unic, inconfundabil prin care transmite emoție, iubire, sensibilitate și foiarte multă pasiune. Povestea încăpățânatei Whitney ma cucerit, ma făcut să visez, ma impresionat, și ma transpus într-o lume romantică, pentru a fi martoră la procesul de maturizare al eroinei și la povestea de dragoste dintre ea și Clayton. Am iubit, am urât, am plâns, am râs alături de personaje, le-am simțit disperarea, tristețea, bucuria, deznădejdea, suferința, teamă, iar la final m-am despărțit de ei, cu un sentiment de fericire și de satisfacție, știind că vor avea o viață fericită și plină de iubire.

Mare parte din cartea, Whitney ma scos din minți, ma terminat psihic cu încăpățânarea ei, cu capriciile ei, cu orgoliul ei și cu Paul, pe care nu l-am „înghițit” încă de la început. A fost prea „copil”, dacă ași fi putut i-ași fi tras o palmă ca să se trezească la realitate, să se maturizeze, să vadă ce fel de om era bărbatul pe care ea susținea că îl iubește și să înțeleagă că trebuie să lase copilăriile și să „crească”. Șederea la Paris i-a cizelat manierele și a transformat-o dintr-o fată care avea un comportament de băiat, într-o tăănără Lady, fină, manierată, fermecătoare și foarte frumoasă, dar în inima ei, tot fata încăpțanată, orgolioasă și rebelă a rămas. A făcut multe greșeli pe parcursul acțiunii, însă mi-a plăcut că a învățat din ele, că aceste eșecuri și dezamăgiri au ajutat-o să se maturizeze, iar din momentul în care a acceptat că îl iubește pe Claytron, a decis că trebuie să lupte pentru el și și-a asumat responsabilitatea pentru tot ce făcuse, mi-am schimbsat părerea față de ea, am început să o îndragesc și așa am continuat pe tot parcursul cărții, până la sfârșit, pentru că i-a dovedit lui Clayton și mie ca cititor că merită să aibăparte de tot ce-i mai frumos pe lume.

Ducele Clayton mi-a lăsat o impresie foarte bună încă de prima dată când intră în joc. A făcut și el greșeli, dar la el am vazut mai multă stabilitate, poate pentru că avea mai multă experiența în ceea ce privește viața. A știut de la bun început că o vrea pe Whitney și a făcut în așa fel încât ea să devină a lui. Nu am fost de acord cu ideea lui de a o cumpăra pe eroină, dar până la urmă tot răul a fost spre bine și Whitney s-a îndragostit de el, fiinfu-i recunoscătoare pentru că nu a lăsat-o să se mărite cu Paul. A fost foarte blând cu tânăra lui mireasă, i-a suportat toate reproșurile și umilințele, dar la un momentdat s-a săturat să fie bătaia ei de joc și a spus ce avea de spus, chiar dacă nu într-un mod foarte tandru. Și după căsătorie a făcut câteva gafe mari, de neiertat, care i-au frânt inima soției sale, dar l-au făcut și pe el să sufere cumplit. Am fot un pic furioasă pe el din această cauză, dar mi-a trecut repede, pentru că știam că o iubește pe Whitney și că în adâncul lui este un bărbat tandru, iar dacă Whitney l-a iertat nu mai avea rost să fiu supărată pe el.

Scena în care ducele pune piciorul în prag, schimbă tot cursul acțiunii și o face pe Whitney să înțeleagă ce a pierdut. Momentul în care ea vine la el de bunăvoie și își deschide inima înaintea lui, mi-a topit sufletul. Ma bucurat fapul că sunt împreună după atâta suferință, iar un alt lucru care ma făcut fericită a fost faptul că, Whitney a lăsat treecutul în umră și că a înțeles că marea și singura ei iubire este Clayton. S-a agățat cu toată toria de Paul, când de fapt Clayton era cel după care tânja. Mă înfuriam teribil când vedeam că tot timpul Paul era centrul vieții ei, dar de fapt ea suspina după săruturile pasionale ale chipeșului duce și se topea în brațele lui protectoare. O altă secvență care mi-a sfâșiat inima, a fost cea în care Clayton află despre copil și crede că e al altcuiva.I-a frânt inima lui Whitney cu toate vobele urâte, cu indiferența lui tăcută și cu toată răceala lui, dar și el a avut de suferit din cauza neîncrederii. Lucrurile s-au rezolvat cu timpul și cei doi au reușit să construiască o viață fericită și împlinită. Cufărul duceselor de Claymore, păstrat de generații întregi a fost o surpriză foarte plăcută și a făcut finalul și mai dulce decât era. Pentru mine a fost o poveste splendită, care mi-a lăsat un zâmbet larg pe buze și o mare bucurie în suflet.
Îi acord nota 9.80! Am scăzut din punctaj pentru că autoarea s-a cam lungit la început, dar în rest nu am nimic de reproșat.

Alexandra Matei
Membru
Alexandra Matei

@Alexandra: M-ai facut sa imi doresc sa citesc cartea din nou. Judith McNaught este autoarea mea preferata, fara niciun dubiu si imi pare extrem de rau ca are atat de putine carti. Felicitari pentru minunata recenzie, Alexandra!

Alexandra
Membru
Alexandra

Mulțumesc, Alexandra! :* Judith McNaught este bestială și la fel ca ție, îmi pare nespus de rău că are atât de puține cărți historical. bolnav

Lothlorien
Membru
Lothlorien

@Alexandra: Felicitari pentru o recenzie plina de emotivitate si pasiune. ap zece E trist ca are putine carti dar mai important este ca sunt de calitate, fabuloase si care merita sa o recitesti mereu. wink

Alexandra
Membru
Alexandra

Mulțumesc mult, Lothlorien! :cloud9: Așa este! :yeah:

dovis
Membru
dovis

@Alexandra: frumoasa recenzie!
nu se poate sa nu-ti placa povestile acestei autoare !

Alexandra
Membru
Alexandra

Mersi, Dovis! love87 Așa este, Judith McNaught este minunată! heart5

charm
Membru
charm

@Alexandra: felicitari draga Alexandra! imbratisare :yeah:

Alexandra
Membru
Alexandra

Mersi, Charm! imbratisare

wpDiscuz
Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.