Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Arsa de vie – Suad

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

ARSĂ DE VIE

Suad

 

 

Titlul în franceză: Brulee vive

Număr pagini: 186

An apariţie: 2003

Editura Rao

Traducere: Oana Cătălina Popescu

 

Mulţumesc EleneiCristina pentru că mi-a recomandat această carte. Mă aşteptam să fie o poveste tristă cu vreo fată care s-a împotrivit dorinţei tatălui de a se căsători sau a făcut vreo faptă ignorantă şi a fost arsă drept pedeapsă. Cartea este tip document, plin cu povestiri din viaţa lui Suad, povestiri pline de de suferinţă pentru că „aşa e normal”.

O zi obişnuită acasă înseamnă cel puţin o palmă sau o lovitură de picior.

Ceea ce vedeţi în citat este o normalitate sau o banalitate, însă Suad a trebuit să suporte multe din partea bărbaţilor din jurul ei şi asta dintr-un singur motiv pe care l-aţi ghicit deja – este FEMEIE. Nu există cuvinte pe care să le poţi adresa acestor bărbaţi. Nu s-au inventat nici cuvinte şi nici pedepse pentru comportamentul lor şi mi se pare incredibil că oameni ca ei încă mai există şi chiar într-un număr mare.

Povestea lui Suad a fost uimitor de tristă şi m-a surprins din ce în ce mai tare. Finalul, în ciuda faptului că lucrurile se aşezau în sfârşit după zeci de ani, m-a întristat destul de mult. Bănuiesc că este îngrozitor să treci prin astfel de clipe şi la fel de îngrozitor să le retrăieşti pentru a scrie o carte.

 

Suad provine dintr-o familie cu numeroase fete la vârsta măritişului – patru surori şi încă două din partea tatălui lor, Adnan cu a doua sa soţie Aişa, dar ele sunt încă mici. Unicul bărbat este fratele lor, Assad, cel de-al patrulea copil născut cu prima soţie. Adnan este nemulţumit de Leila pentru că i-a dăruit un număr atât de mare de fete, la fel şi de Aişa care i-a dat doar fete.

Nura, fiica cea mare, s-a căsătorit. Kainat, cea de-a doua fiică încă nu a fost cerută de vreun bărbat. Dacă ea nu căsătoreşte o să ajungă de râsul satului, implicit şi Suad pentru că nu are întâietate la căsătorie. Un băiat, Faiez a întrebat de Suad, însă tatăl ei Adnan nu îşi poate da acordul pentru căsătorie până ce Kainat nu se mărită. Suad era îndrăgostită de el, visa şi spera la o viaţă alături de acesta, ba chiar plănuise să-l pândească de pe terasă în fiecare zi ca nu cumva el să-şi găsească o altă soţie. L-a ademenit ca să o ia de soţie, însă şi-a semnat sentinţa la moarte.

Memoria mea s-a făcut fum în ziua în care focul a căzut peste mine.

Aproximativ douăzeci şi cinci de ani mai târziu, Suad avea în jur de patruzeci şi cinci de ani. A sfârşit viaţa din casa tatălui ei, dar a primit o a doua şansă, o a doua viaţă în Europa, iar acum îşi spune povestea, mici istorisiri din viaţa trăită în sânul familiei. Dar care familie? Ce înseamnă „familie”? Până ce şi mama ei îl înşela pe soţul ei cu un bărbat pe nume Fadel, transformând-o pe Suad în complice. Suad trebuia să facă treabă şi să fluiere în caz că tatăl sau fratele ei se apropia. Fratele Assad este cel care a ucis-o pe Hanan – aşa cum o numea Suad pe sora cea mică pentru că-i uitase numele – cu un cablu de telefon. Suad îşi spune că probabil Hanan săvârşise vreo faptă îngrozitoare. Oare? Dacă un bărbat ucide o femeie nu se numeşte crimă şi nimănui nu-i pasă de ea. Ceea ce i s-a făcut lui Suad poartă cu mândrie titlul de „crimă din onoare”. A cui onoare? Până la urmă ce înseamnă onoare?

Când femeia năştea fete, se purta doliu, iar vina era doar a femeii dacă dădea naştere unor copii de sex feminin. O femeie trebuia să nască mai întâi un băiat, altfel îşi băteau joc de ea. Trei – patru fete era numărul (maxim) necesar pentru îngrijirea casei, a animalelor şi a câmpului. Dacă numărul era depăşit, trebuiau să scape de „surplus”. Suad a aflat repede cum scăpau de ele. Mama lui Suad năştea pe o piele de oaie, iar dacă pruncul era fată, îl sufoca folosindu-se de acea piele de oaie. Apoi nimeni nu întreba nimic.

 

Vă mai spun doar câteva din „regulile/concepţiile” lor menţionate în carte, însă dacă o să citiţi cartea o să aveaţi oroarea să daţi peste alte lucruri mizerabile. Nu ştiu şi mi-e greu să înţeleg de ce sunt atât de înapoiaţi.

– dacă o fată nu este căsătorită până la vârsta de paisprezece ani, tot satul râde de ea.

– pentru a se căsători, o fată trebuie să aştepte să-i vină rândul. Întâietate au fetele mai mari din familie.

– o fată trebuie să fie căsătorită pentru a putea privi înainte, pentru a purta bijuterii, pentru a se epila sau pentru a merge la magazin.

– tatăl transmite violenţa fiului, iar acesta la rândul lui.

– o vită este întotdeauna mai apreciată, respectată şi bine tratată decât o femeie.

– menstruaţia era o ruşine şi trebuia perfect ascunsă.

– familia fără un bărbat este pierdută. Bărbatul este cel care face legea şi cel care protejează.

– a fi măritată însemna pentru fete cea mai mare libertatea posibilă.

– când îţi căsătoreşti o fiică, o vinzi pe aur. Dacă fata nu are bijuterii în ziua căsătoriei, este jenant şi ruşinos. Negocierile pentru căsătorie se paortă doar între părinţi şi nu se semnează vreo hârtie la final, ci doar se ţine cont de cuvântul dat al bărbatului.

– singura zona pe care o femeie trebuie să o depileze este cea intimă. Un singur fir de păr neîndepărtat îl poate face pe soţ să-şi părăsească mireasa şi s-o considere murdară.

– mirele trebuie să facă vizibil ceaşaful care atestă pierderea virginităţii soţiei sale (şi eu care-i credeam timizi şi ziceam că porcăria asta e doar la români).

 

Dacă nu staţi prost cu inima, vă recomand cartea. O să vedeţi câte lucruri îngrozitoare se pot petrece, cum este tratată şi considerată femeia, dar pe de o parte o să vă bucuraţi pentru Suad că a primit o nouă viaţă.

 

Nota pe care o acord cărţii: /10

 

Arsa de vie-tile

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

Lasa un comentariu. Participa la discutie!

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.