Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Cand dragostea asteapta – de Johanna Lindsey

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

CÂND DRAGOSTEA AŞTEAPTĂ

de Johanna Lindsey

 

 

Cumpara cartea Cand dragostea asteapta

Titlul în engleză: When love awaits

Număr pagini: 248

An apariţie: 1986

Editura Alma/Litera

Traducere: Alexandru Maniu

Listă cărţi Johanna Lindsey – clic

 

Categoric, Johanna Lindsey se numără printre autoarele mele favorite. Nu m-a dezamăgit deloc nici cu această carte şi în ciuda faptului că a fost o carte cu puţine pagini – lucru care m-a făcut să mă întreb dacă sunt suficiente pentru o poveste captivantă. A avut destul de multă acţiune şi a fost ademenitoare, captivantă. Încă de la început luăm la cunoştinţă, neînţelegerile şi ura dintre Leonie şi Rolfe. Din punctul meu de vedere, o carte în care personajele principale nu se înţeleg, în care apar discuţii aprinse între ele – mici războaie, mai apare şi o amantă la care el nu pare dispus să renunţe, ba chiar şi un copil… sunt ingredientele ideale pentru o poveste care să te determine să o citeşti pe nerăsuflate. Aşa s-a întâmplat şi în „Când dragostea aşteaptă”. Am avut parte de o căsătorie între două personaje îndrăgostite, dar nu a fost suficient ca să fie fericite, ba chiar au dus o luptă continuă. Rolfe avea o amantă pe care refuza să o ducă înapoi la curte după ce el s-a căsătorit, Leonie se supără, amanta are grijă să bage zâzanie, aşa că fericirea şi dragostea trebuie să mai aştepte.

Amelia a fost un personaj pe care l-am urât, nu pentru că avea acea legătură cu  Rolfe, ci pentru că minţea şi juca murdar ca să-l păstreze pe Rolfe doar pentru ea. Rolfe a fost tare prostuţ şi spun asta pentru că pica în toate plasele Ameliei, dar a fost bun, iubitor, posesiv şi fermecător cu Leonie. Mi-a plăcut că nu a fost un soţ rău cu ea, ci a avut răbdare şi a încercat tot timpul să o păstreze lângă el şi chiar şi-a dat repede seama că o vrea în casa lui şi nu Pershwick. De Leonie mi-a părut rău că a avut parte de o mamă vitregă rea, un tatăl alcoolic, dar şi că a trebuit să accepte căsătoria cu Rofle în urma unei crunte bătăi. Rolfe, pentru că o iubea atât de mult şi nu a suportat ideea că a fost bătută, a luat o anumită măsură, dar o să descoperiţi când o să citiţi cartea.

Un lucru m-a scos din pepeni la această carte :chic: , şi anume că Rolfe afla întotdeauna ultimul ce se întâmpla în jurul lui. Treaba asta m-a ţinut ca pe ace tot timpul. Recomand această carte pentru că este o lectură plăcută, încărcată de intrigă, romantism, suspans şi prezintă două personaje principale de care vă îndrăgostiţi cu uşurinţă, dar şi o poveste de dragoste încâlcită şi un conflict ce pare interminabil.

 

Anglia, 1176

Leonie de Montwyn nu-l putea avea la inimă pe noul ei vecin, Rolfe d’Ambert cunoscut şi sub numele de Lupul Negru, pentru că el comitea cruzimi faţă de ţăranii de pe moţia ei. După moartea mamei, tatăl ei s-a recăsătorit, a devenit alcoolic, iar ea s-a retras la Pershwick. Localnicii de aici o îndrăgesc pe Leonie şi i-ar îndeplini orice ordin, iar atunci când încep să se comită tot felul de fapte care par să-l deranjeze pe Lupul Negru, el vine cu o idee „măreaţă”, cerându-i regelui acordul pentru căsătoria dintre el şi Leonie. Regele consimte că această căsătorie ar fi benefică pentru ambele tabere, aşa că îşi dă acordul şi astfel, tânăra Leonie află în pragul nunţii că urmează să fie mireasă. Încercând să se împotrivească, descoperă că tatăl ei a pus pe cineva să o bată fără milă până acceptă să se prezinte în faţa altarului.

Şi-ar fi dorit să se căsătorească altfel, cu un alt tip de bărbat, dar acum era căsătorită cu un bărbat dur, neînfricat, luptător, încăpăţânat. Spre satisfacţia ei, Rolfe are o amantă la care nu este dispus să renunţe, iar după noaptea nunţii petrecută cu Leonie, aceasta din urmă avea să se retragă la Pershwick, numai că… el îşi dă seama că o vrea în viaţa lui şi că locul ei este în casa lui. Dar cum ar putea Leonie să se întoarcă în casa lui şi să trăiască alături de Amelia, amanta lui? Cum ar putea să-şi împartă bărbatul cu o altă femeie? Cum se înţeleg cele două femei? De ce nu renunţă Rolfe la Amelia? Ce simte pentru amnta lui? Dar pentru soţia sa? Ajung cele două la un compromis sau Rolfe face o ultimă alegere între ele?

 

Nota pe care o acord cărţii: 9,5/10

 

[poll id=”32″]

 

Cand dragostea asteapta-horz

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Participa si tu la comentarii:


  1. Mie nu mi-a dat nicio palpitatie. Personajele negative n-au fost chiar ceva de speriat. Prefer o astfel de carte, decat una de 400 de pagini plictisitoare, la care numeri paginile pana la sfarsit si eventual mai sari si pagini intregi.
    E o carte care te tine in priza tot timpul. Traiesti prin intermediul ei si traiesti activ rau…

    • Fetelor, nu ma intelegeti gresit! Nu-mi plac cartile fade, dar nici cele exagerat de intrigante – gen telenovele. Prefer o carte care sa aiba reteta completa: dragoste, actiune alerta, etc. Cand spun ca nu-mi plac intrigile ma refer la personaje care manipuleaza si tes intrigi elaborate si exagerate. Prefer sa am palpitatii de placere si nu de nervi…

  2. gabriela ionescu :

    Mai fete tinere ce va credeti, eu am fost pensionata de inima si tensiune la 48 de ani si eram speriata ca de bombe, mai ales ca am antecedente in familie! Dar o carte romantica nu te poate enerva! Stii ca se termina cu bine, gasesti personaje in cea mai mare parte ,diferite fata de cei din jurul tau! Cat despre actiune ,ce sa mai zic? Atatea intrigi,dragoste,personaje frumoase,romantism, nu gasesti decat in carti. Nelinistea ,Maria B., sacaiala, ti se trag de la sperietura pe care ai tras-o inainte de interventie.
    Nu stiu in ce a constat , ti-as spune eu ce interventii am avut, mentionez numai operatia de pietre la fiere, de acum 4 ani, riscul fiind destul de mare, dar citeste prea multa lume. Deci, fii optimista! Esti tanara, frumoasa,isteata, da-I inainte cu cititul, ca numai asa iesi din starea mai „gri” in care esti.
    Succes si sanatate!

    • @gabriela ionescu: Da sa traiti! :)) Nu vreau sa despic firul in patru, doar ca nu suport intriga gen telenovele (stiti cum sunt acelea). Dar dezvoltam subiectul dupa ce citesc cartea – sunt consemnata la pat si trebuie sa astept pana vine sora-mea cu cartile. Operatia a fost minora – indepartarea unui chist. Cea mai nasola parte a fost anestezia. Doamne sper sa nu mai trec prin asa ceva!!! Cititul este evadarea mea din cotidian – si asa a fost dintotdeauna. :imbratisare:

  3. Am citit cam jumatate din carte dar si pe mine ma enerveaza personajele malefice si nu stiu de ce dar parca ma enerveaza mai mult personajele rele feminine decat cele masculine.Pana in prezent nu am gasit nici un pic de umor in carte comparativ cu cele din aceeasi perioada scrise de JG.

  4. Am terminat cartea .A fost interesanta pot spune cu personaje principale frumoase dar si cu doua personaje feminine orbile.De fapt cele doua semanau foarte bine una cu alta.Poate as fi dorit sa-si primeasca raspalata pentru faptele lor si sa stiu si eu care a fost aceea rasplata.Despre cei doi protagonisti ce sa spun parca nu vorbeau acceasi limba si aveau nevoie de interpret..Ce i-a lipsit cartii este umorul poate ma invatasem cu cartile Juliei Garwood despre acea perioada carti care desi au fost macelarite de prietenul nostru au avut umor si magie.Nota mea pentru carte este 9.5.

  5. @maria b – interventia o fi fost minora din punct de vedere chirurgical, dar nu cred ca a fost asa din punctul tau de vedere. orice chestie care implica anestezie si bisturiu nu e nici minora, nici placuta, dar e necesara. imi pare rau ca nu am fost si eu alaturi de tine ca celelalte fete, au fost niste pagini de conversatii pe care nu le-am citit si nu cred ca mai pot sa le recuperez. perioada mea agitata nu s-a terminat si doar ce apuc sa vad ceva la recenzii. si pentru mine si cred ca si pentru altele cititul este o evadare din zona problemelor zilnice si modul prin care ne relaxam si ne reincarcam. am inteles la ce te-ai referit cand ai spus ca nu-ti plac personajele malefice si increngaturile gen telenovele. nici mie.

    • @dovis: Multumesc dovis :imbratisare: . Nu vreau sa fac mare caz din ea, nici nu am anuntat numai cateva prietene si familia ca sa nu atrag atentia asupra mea. Dar a fost un stres enorm si acum ca amintirile se estompeaza se durerile devin mai suportabile, cedez psihic si mai tot timpul plang. Nu-mi gasesc locul si nici macar cititul nu ma mai linisteste … :monkey:

  6. cel mai tare ma enerveaza leonie pentru ca nu vorbeste cu sotul ei din cauza mandriei si a bunului simt. le invidiez pe aceste domnite pricepute la toate, modeste si care recunosc suprematia barbatului. eu nu stiu daca as fi avut puterea sa tac si sa o las pe amelia si sa-si atribuie laudele pentru imbunatatirile facute in castel. pe vremea aceea oamenii nu prea erau sensibili si rafinati, era vremea de care pe care si rolfe nu prea era atent la subtilitati chiar daca isi dorea sa-l iubeasca sotia. barbatilor nu le prea pasa ce credeau femeile. pentru femeile care nu aveau calitatile necesare pentru a se impune – rang, vrednicie, bunsimt, talent vindecator, bunatate, mila……- intrigile erau un mod de viata si de avansare pe scara sociala, de a obtine un trai multumitor. am trecut de jumatatea cartii si sunt nerabdatoare sa vad cum vor afla adevarul si isi vor marturisi dragostea cei doi protagonisti.

Lasa un comentariu. Participa la discutie!

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.