Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

„Cand inima dicteaza” de Johanna Lindsey + Libertatea (23.05.2013)

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

 

CÂND INIMA DICTEAZĂ

de Johanna Lindsey

 

 

Joi, 23 mai 2013, caută la chioşcurile de difuzare a presei, ziarul Libertatea şi achiziţionează-l împreună cu primul volum dintr-o serie de opt romane de dragoste din colecţia Iubiri de poveste.

 

Titlul cărţii în română: Când inima dictează – de Johanna Lindsey

Titlul în engleză: When Passion Rules

An apariţie: 2011

Număr pagini: 303

Editura Litera/Alma

Traducere: Oana Cristina Butta

Descrierea cărţii:

„Foraţată să fugă de pe continent de înaintarea armatelor lui Napoleon, orfana Alana Farmer şi excentricul ei tutore îşi construiesc o nouă viaţă la Londra. Acolo, Alana se bucură de toate privilegiile la care poate spera o fiică de nobil, precum şi de o educaţie potrivită unei regine. Însă înaintea debutului în societatea londoneză, Alana află secretul şocant al originii sale. Poate fi adevărat că, de fapt, este prinţesa pierdută a regatului Lubinia?

Însă la întoarcerea în ţara natală, Alana descoperă obiceiuri care i se par medievale, intrigi şi conspiraţii, iar Christoph Becker, căpitanul gărzilor palatului, o arestează sub bănuiala că ar fi o impostoare (căci nu ar fi prima care vine să susţină că este fiica regelui) sau o unealtă aflată în slujba forţelor misterioase care complotează împotriva regelui. Fără să rămână indiferent la farmecele prizonierei, Christoph se foloseşte de orice mijloc pentru a afla adevărul, chiar dacă în acelaşi timp, trebuie să-şi pună viaţa în primejdie pentru a o proteja de pericole. Acum, în timp ce o pasiune arzătoare se naşte între Alana şi bărbatul care a întemniţat-o pe nedrept, soarta unei naţiuni stă în mâinile şi inimile lor?”

 

 

„Forţaţi să fugă de armata lui Napoleon de pe continent, orfana Alana Farmer şi excentricul ei tutore îşi gpsesc o nouă casă în Londra. Acolo Alana se bucura de toate privilegiile pe care o fată de nobil le poate spera, dar şi o educaţie potrivită unei regine. Acum în ajunul debutului ei în Societatea din Londra, învaţă secretul şocant al dreptului ei din naştere. Poate fi adevărat? Este ea prinţesa pierdută a regatului european al Lubiniei? Convinsă de tutore să se întoarcă pe meleagurile lor pentru a înăbuşi o revoltă, Alana ajunge într-un ţinut izolat ale cărei obiceiuri o înspăimântă.

Într-o controversă şi intrigă continuă legată de frumoasa nouă venită, Christoph Becker, căpitanul poliţiştilor de la palat, o arestează pe Alana sub suspiciunea că, fie este o impostoare, ori o spioană seducătoare care lucrează pentru persoanele care încearcă să-l dea jos pe rege. Deloc străin în arta seducţiei, Christoph foloseşte toate mijloacele pentru a afla adevărul de la ademenitoarea lui prizonieră, chiar dacă trebuie să-şi rişte viaţa pentru a o proteja pe ea.
Acum că o pasiune nebună începe să se nască între Alana şi omul care a închis-o pe nedrept, soarta naţiunii ajunge să stea în mâinile, dar nu în ultimul rând în inimile lor.”

 

 

Preţ ziar Libertatea + cartea „Când inima dictează” de Johanna Lindsey: 13,99 lei

 

 

Cand inima dicteaza

Carti 2

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

Participa si tu la comentarii:


  1. Bianca, eu zic ca trebuie sa-ti satisfaci citeodata micile capricii.Daca hoby-ul tau e cititul, sotul tau ar trebui sa te inteleaga ca stand toata ziua acasa cu cel mic ,simti si tu nevoia sa ai momente numai pentru tine.De ce nu iesi tu din casa si mergi tu la chiosc sa-ti iei tu cartea? Iar la posta dute cu copilul eu asa faceam cand eram in concediul de ingrijire copil.Incearca sa fii un pic mai independenta sa nu depinzi in toate de sot.( eu sincer o luam pe fiica mea in marsupiu si mergeam peste tot cu ea, cert e ca eu sunt o fire mai independenta , mi se trage de la zodie :))

    • Bianca Roxana Anitei :

      Nicol, ma ‘lovise’ independenta la un moment dat.
      Aveam de luat coletul la Oriflame, aveam un aviz si de la posta si voiam neaparat ceva de la chioscul din capatul celalalt de oras , unde stiam sigur ca imi gasesc cartile. Decat sa ma tot rog de sot, zic eu ca-s descurcareata si ma duc sa rezolv singurica. Cu amandoi copiii, ca doi am .
      Am crezut ca imi sar mintile.
      Marsupiu nu mi-am luat din start(desi in anumite momente cred ca mi-ar fi util), ca am distante maricele de parcurs, mijloace publice de transport in oras nu prea sunt, iar bagajele pe care le plimb dupa mine cand ies cu copiii ma descurajeaza de a merge pe jos.
      E asa, iesi o tura din casa cu bagaju, bebe urla in casa, intoarce-te si-l ia, uiti biberonul, suzeta, orice, lasi pe bebe sa urle in masina de data asta, pazit de frate-su mai mare. Cand ajung la usa ma trezesc cu cel mare dupa mine, portiera lasata larga, tuciurii trecand pe strada trag cu ochiu sa vada pe ce pot pune mana..
      Pornesc, cald de mori, ajung in centru, n-am parcare, mai fac o tura, aia mica plange de cald/somn/ sete, ala mare se plange si el de altele, cobor eu, cobor carutul, il desfac, ma mudaresc ca e mare si greu, mut bagajul, cobor pe bebe, apoi pe cel mare, care o si zbugheste ca un ied si ia-l de unde nu-i. Il gasesc, vrea corn, vrea suc, vrea bomboane, eu nu-i iau, ca n-a mancat, ajung la chiosc , vrea toate revistele pt copii, i le iau, ca mi-e jena de nenea ca deh, sufera copilu’ etc etc..
      Pt posta mut iar carutul in masina, ma duc pana in alt capat de oras, iau pe bebe in brate, pe cel mare de mana, astept cel putin 1/2 ora la rand, ma enerveza ca adresa de pe buletin nu e aceeasi cu cea de pe aviz, se uita chioras la mine de parca nu stiu ce favoare imi face, ii platesc si scap si de acolo..
      Pt Oriflame, alt capat de oras: blochez masina, sa fiu sigura ca nu coboara, las aerul/ motorul pornit si copiii singuri. In 3 minute portiera mea deschisa larg si copilu mare dupa mine, tanti nu se grabeste, ca doar nu arde, isi completeaza nu stiu ce formulare. Il trimit inapoi, nu vrea, il cert, plange. Dupa 5 minute binevoieste si ea sa ma bage-n seama, imi rastoarna cutia sa verificam continutul, inca 5 minute timp in care bebe e nesupravegheat.
      Mai mare placerea.
      Merg pe la mama sa il hraneasca ea pe cel mare, ea e ocupata fix atunci , asa ca ajung sa il hranesc eu, cu bebe in brate. Alta distractie, inca vreo ora.
      Ajung acasa, cara pe bebe urland iar si o parte din bagaje, intra in casa si se declanseaza alarma. O decuplez si ma apuc sa imi car bagajele repede, pana nu ramane fara aer. Pana sa apuc sa ma dezbrac( slava Domnului), ma trezesc cu unu ca-mi forteaza usa. Sa mor, nu alta.
      Pana sa imi revin,cat pe ce sa lesin, nu alta, imi zice ca e nenea de la paza, i-a aparut intrare prin efractie si a venit sa verifice.
      Ca sa inchei, mi-am promis ca asemenea acte de eroism eu nu mai fac, daca vreau sa raman intreaga la cap. Nici nu mai vreau sa aud de experiente ca aceea.
      Ii fac lista sotului ce vreau sa imi cumpere si ce are de ridicat de pe la Posta, trimit la mama toti curierii, sa nu trebuiasca sa ies in strada cu catel, cu purcel, cu copii plangand si gata.
      Iar daca am nevoie de aer, ma duc pana in parc doar cu bebe, cat e cel mare la gradi si atat, nimic in plus. Restul n-are decat sa le faca sotul meu, iar daca nu ii place, sa isi faca timp sa le facem impreuna, eu singura nu mai merg cu astia mici nici pana la coltul strazii.
      Cam asta-i viata cu pitici, insa nu vreau sa decurajez pe nimeni, e tare frumos si distractiv atunci cand esti odihnit si mai ales cand totul se imparte la 2!

    • elenacristina :

      @Bianca m-a distrat comentariul tău. Eu am unul singur. Am plecat într-o iarnă la poştă să ridic un colet şi pe la jumătatea distanţei a refuzat să mai meargă pe picioare (avea 2 ani si ceva), a trebuit s-o car în braţe (avea vreo 14 kg) şi am ajuns acasă cu braţele terminate de durere şi o febră musculară de toată frumuseţea. Nu am mai comandat cărţi prin poştă iarna aceea.

    • Bianca Roxana Anitei :

      Asa si este, n-au de ales decat sa ne accepte , cu bune si cu rele. Ca-s mai multe rele, asta e alta treaba;))) Noi avem o intelegere, in materie de cumparaturi de orice fel, eu nu ii refuz nimic, el nu imi refuza nimic, insa neaparat ne sfatuim in toate si luam impreuna cea mai buna decizie. Ma bazez mult pe echilibrul lui atunci cand sunt tentata sa cumpar toate prostiile , deoarece nu pot rezista nici unei oferte. Sunt omul caruia ii sclipesc ochii doar cand vede simbolul % si as cumpara si un ….;)) daca ar fi ambalat frumos si la reducere.
      Ti-am mai scris la postarea cu C9 Avon, de ‘mica’ mea obsesie. Bine ca mi-a trecut. Am dat totusi o comanda(mica;)), doar sa fiu sigura ca nu imi blocheaza contul.
      In ceea ce priveste cartea, a ramas pe maine, azi a gasit chioscul inchis la 4;/.

    • Important este că a vrut să o cumpere. Mâine precis îţi aduce cartea/cărţile.

      Chiar dacă ţi se blochează contul, să ştii că se poate debloca. Copie buletin şi numărul de reprezentant şi se ocupă coordonatorul.

  2. gabriela ionescu :

    Daca nu le citesti putin mai tirziu, de la biblioteca sau le cumperi cu pret redus.Este greu cu copil ,intotdeauna, dar mai ales in zilele noastre. Cum sa te porti cu sotul tau, ca sa cedeze la dorintele tale, inveti cu timpul, cind vei mai creste.Femeile conduc lumea, dar barbatii trebuie convinsi mai intii sa faca un lucru, ca si cum ideea ar fi a lor. Ei trebuie sa fie in fata, „conducatori”! voi stiti asta nu va spun eu noutati!

  3. Eu am spus asa….sa nu le luam din orgoliu.. =)) Desi sunt si cazuri cand femeile sunt cu pluta la gospodarirea casei si nu numai si barbatul isi termina creierii cu probleme de la cele mai stupide pana la cele mai dificile, neavand o partenera de viata ci o „caramida” legata de gat.

  4. Bianca sotul tau ce hobby-uri are ? santajeazal :)….de ex. sotul meu colectioneaza masini machete , eu lunar cheltuiesc pe carti mai mult decat el pe masinute . Imi strang bani , renunt la un la alta ( desi cred ca tu de cand ai bebelus renunti la multe lucruri pt. copilas ) ,si pana la urma tot lui ii dau banutii sa imi cumpere cartile. Intodeauna m-a susutinut ,niciodata nu mi-a spus ca exagerez , pt. ca la alte cumparaturi sunt mai zgacita 😛

    • Bianca Roxana Anitei :

      Din pacate eu am muuult mai multe pasiuni decat el, n-am cu ce sa-l strang cu usa, ca si asa mi-a zis ca imi face lista cu toate facturile mele dintr-o luna, in caz ca uit de ele pana se incheie luna, sa imi arate cu cat depasesc bugetul;)))
      In cazul asta, 14 lei nu-s nici o tragedie. Stie si el vorba mea, ca daca as fuma, banii aia poate i-as da intr-o singura zi pe tigari, asa macar raman cu cartea;)

    • Iar ajung la concluzia mea – femeia pune economia în mişcare :)). Dar să nu te acuze că depăşeşti bugetul. Orice femeie adoră să facă sesiuni de shopping, indiferent că vorbim de haine, reviste, cărţi şi alte minuni. Fiecare dintre noi are o slăbiciune în această direcţie. Eu evit să calculez cât cheltui şi îmi zic că banii sunt făcuţi să circule sau dau un ban şi ştiu că nu-l mai am sau dau un ban, dar stau în faţă :)).

      O să vezi că soţul tău o să cumpere cartea – astăzi sau zilele viitoare. Bărbaţii nu au altceva de făcut decât să ne accepte şi să ne înţeleagă.

  5. Si eu am cumparat cartea, imi place ca e un format mai mare si ador coperta. Am primit si afisul acela si imi plac cum arata toate cartile, o sa arate asa de frumos la mine in biblioteca 😡

  6. Bianca, acum te inteleg, eu am doar o fetita, cu doi copii cum ai tu care sunt amandoi micutei inca e mult mai greu.Cand reusesti sa mai citesti? Fetita mea are acum 5 ani , pana pe la vreo 3 ani, sicer nu puteam sa-mi vad de hobby-ul meu cititul…

    • Bianca Roxana Anitei :

      @Nicol, in ultimul timp nu prea mai reusesc, ma chinui de nu stiu cand sa termin Memoriile Reginei Maria( bine, ca nici nu e o carte care sa ma tina cu sufletul la gura sa ii aflu finalul, ca n-as putea rezista;)). Am citit mult in sarcina. Iesind la munca zilnic, altfel ajungeam sa imi cumpar carti decat acum. Veneam obosita seara si oricum altceva nu puteam face din cauza burtii;))- pe atunci il lasam pe baiat direct la bunici dupa gradi si profitam de timpul liber.
      Au trecut 6 luni de atunci, timp in care abia am frunzarit cate ceva, din cauza micutilor de care m-am ocupat doar eu, adunand in schimb pachete intregi de carti de care nu m-am atins.
      M-am suparat insa acum doua weekend-uri si mi-am luat pauza de la tot, mi-am luat ultimele 3carti cumparate de la Libertatea si nu m-am lasat pana nu le-am terminat.
      M-am simtit mai bine, chiar mi-am incarcat bateriile pentru o vreme.

Lasa un comentariu. Participa la discutie!

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.