Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Cand tristetea isi face de cap…

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

 

 

Suntem femei, suntem perfecte, DAR uneori ne lipseşte motivaţia sau inspiraţia. Încă de la finele anului 2013 ştiam că acest an o să fie unul dezastruos şi încă din decembrie m-am aruncat într-o prăpastie. O depresie asemănătoare m-a apucat în urmă cu doi ani, dar atunci a fost ceva de scurtă durată şi a ieşit ceva productiv. Fiecare stare proastă, fiecare depresie este un şut în fund şi implicit un pas înainte, dar depinde cum manevrezi întreaga situaţie pentru că există riscul să o dai din rău în mai rău.

Suntem femei şi implicit imposibil de înţeles. Consider că este inuman să încerci să înţelegi femeia. De câte ori aţi încercat să vă înţelegeţi pe voi? Eu de multe ori şi n-am reuşit vreodată. Mă uit în jur şi constat imediat că nu-mi trebuie nimic mai mult decât am avut noroc până acum, apoi apare acel „dar”. Cel mai tragic este că nu ştiu ce vreau. Simt şi ştiu că am ajuns într-un punct în care am de ales între ce am acum şi ceva ce nu cunosc şi ar putea reprezenta o evoluţie pentru mine. Dar cum să mă arunc cu capul înainte dacă nu ştiu în ce zid să lovesc?

Se spune că shoppingul sau călătoria te poate scoate din stările proaste. Asta-i o minciună ca să ne simţim mai bine pe moment, dar tristeţea nu-i o durere de cap, ci o dorinţă acută de împlinire. Dacă îţi cumperi o pereche de pantofi, nu ţi se schimbă situaţia :chic: . Şi atunci, oare cum scăpăm de depresie? Am tot văzut în ultima vreme, persoane care se confruntă cu aceste stări. Unele le manevrează cu bine, altele îşi resfrâng durerea asupra partenerului. De ce trebuie să fim trişti când viaţa este scurtă şi frumoasă? Să fie vorba de o criză a vârstei? De câte ori trece o femeie prin astfel de momente?

 

„Viaţa este o scurtă călătorie.”

 

 

IMG_3073

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Cand tristetea isi face de cap..., 10.0 out of 10 based on 2 ratings

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

Sectiune comentarii

100 comentarii la "Cand tristetea isi face de cap…"

avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcatyeahpanda1haha1hallogirl10bir1hol1scos_limbacloud9hula1reading5zidbored50sleepnobahdesnice7booksfreez1heart1chicpev1ceai_tare_1hallo3dancingsa_bemhaha2
  (Click ca sa te abonezi via e-mail)  
aboneaza-te la:
Enculescu Carmen
(cititor)
Enculescu Carmen

Astăzi am citit în Libertatea pentru femei, într-un articol ce va apărea în nr. viitor al revistei că „Traiul de zi cu zi e tot mai complicat, iar grijile şi gândurile negative ne afectează profund sănătatea”, autorul acestui articol îndeamnându-ne să gândim pozitiv ca să fim sănătoşi. Totodată a citat şi dictonul antic „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”.
Trebuie să fim optimiste, ca să ne fie bine…

dovis
(cititor)
dovis

chestia cu saracii care matura strazile e relativa.
depinde de scala valorilor fiecaruia. unii sunt multumiti cu un mic si o bere, altora nu le ajunge un elicopter.
fata care a restituit portofelele este om adevarat in orice situatie.
stiti ca se da spaga substantiala pentru un loc la salubritate -- sporurile sunt baza -- fac cat un salariu, daca nu mai bine. asa ca s-ar putea sa avem surpriza ca un maturator amarat sa castige mai bine decat doamna bibliotecara.
in ceea ce priveste depresia nu ma pricep, cunostintele mele despre medicina avansata sunt egale cu zero ( eu tot cu aspirina saracului :laugh50: :laugh50: ) asa ca eu consider pierdere de timp si bani tratamentul.
cel mai mult mi-a placut sugestia stefaniei cu cofetareala.
eu cred ca atunci cand esti intr-un impas ( pentru ca depresia asta defineste -- un impas in gandire sau/si sentimente) nu este cazul sa-ti asumi responsabilitatea pentru altii -- copii, fapte caritabile, etc, (cand nu stii ce sa faci cu viata ta nu poti sa o influentezi pe a altora) ci trebuie sa faci ceva cu tine -- asa ca o activitate noua care te implica strict pe tine poate sa fie un mod de a revarsa preaplinul de amar din suflet -- ceva care iti implica gandirea, imaginatia, manopera -- bucataria, cofetaria, pictura, scrisul, lutul, orice lucru manual care te relaxeaza -- nu trebuie sa faci ceva bine, sa te gandesti ca e gustos sau frumos sau ca nu arata ca picturile de muzeu -- pur si simplu sa te joci si sa iasa ceva -- o prajitura iute sau o poezie idioata care sa te amuze.
cartile sunt povesti.
le citesti ca sa te relaxezi.
viata trebuie traita, cu bune si cu rele.
mama anastasiei i-a spus -- doreste-ti si lupta sa ai ce e mai bun pentru ca nu meriti mai putin.

Petrutza
(cititor)
Petrutza

Raluca, tu nici n-ai fost, practic -- si nici n-aveai cum sa fii -- in depresie! -- pentru ca de la bun Inceput ti-ai propus sa invingi pentru ai tai si cu ei odata! Si n-ai luat in calcul decat victoria, chiar si in cele mai rele si dureroase/incerte situatii -- si asta asta a fost crucial, si de un real folos pt. tine si pentru cei f. dragi tie…

Bravo! Bravo si iar bravo!
Ferice de tine, draga mea, si de familia care te are!

Sunteti, cu totii, niste mici comori pline de daruire si de iubire, si nu doar, care au invins!

Seara buna tuturor si curaj cat incape!

di
(cititor)
di

„Viata nu inseamna a trai, ci a sti pentru ce traiesti” -- Nicolae Iorga

La inceput am crezut ca este titlul unei carti si am amanat pentru mai tarziu sa citesc.
FM imi pare rau de starea mentala prin care treci, totusi de atata timp sa nu te intelegi, sa nu sti ce vrei, imi este greu sa inteleg, cei apropiati cum au reactionat la toate astea. Cum sa fi trista, gandeste-te ce realizare ai facut cu acest blog, cati cititori sunt dependenti de el, mie mi-a creat o punte peste ocean si vad altfel situatia tari fata de ce citesc prin ziare online, ai scris ca, este copilul tau de suflet, sau cam asa ceva, iubesti animalele, ajuti, esti tanara, invidiata, ai talent oratoric. Sper ca din tot ce s-a scris sa inveti ceva. Aici se pune mare accent pe voluntariat, eu fac la fundatii, in special de copii ma ocup.
A fost un moment in viata mea cand am simt ca ma topesc, ca ma sufoc. Sotul meu a fost detasat cu serviciul la Kiev-Ukraina, am preluat toate probleme casnice si administrative, de care inainte se ocupase el, la serviciu in acea perioada se faceau schimbari majore, restructurari, reorganizari, incertitudinea locului de munca a declansat o lupta de haita intre cei cu care alta data eram o familie, mergeam la facultate, tot in perioada aceea am aflat ca cea pe care o credeam prietena a fost informatoare, iar eu aveam dosar, dar cel mai dureros a fost ca fiul meu se apropia de 4 ani si nu vorbea, nu scotea un sunet, iar medici nu aveau raspunsuri. Toate acestea m-au coplesit, noptii nedormite, griji in plus, vedeam in oameni din jurul meu necredere, tradare, speculam orice vorba rostita, orice privire, mergeam pe strada si vedeam totul cenusiu si murdar. Pentru a gasi linistea si echilibrul, iar starea mea sa nu-i afecteze pe cei dragi mie, cand am avut viza, mi-am facut bagajul, impreuna cu fiul meu am plecat la sotul meu, am stat doua saptamani, am vizitat orasul, in special bisericile, am participat la slujbe, am fost impresionata pana la lacrimi. Ne-am intors toti trei, am petrecut vacanta de Craciun, apoi sotul meu s-a reintors la munca, la terminarea contractului, ne-am parasit serviciul, orasul, mai tarziu tara, dar impreuna, mereu impreuna.
Citind tot ce s-a scris, am aflat ca sunt multe alte necazuri care te poate prabusi si distruge, sau te intareste si iti da putere sa mergi mai departe. Va admir, aveti tot respectul din partea mea.
Imi dau seama ca eu am fost si sunt foarte alintata si rasfatata de ciclul vietii. Nu las pe nimeni si nimic sa-mi tulbure linistea, indepartez cu usurinta si fara regrete.
Ii multumesc lui Dumnezeu zilnic pentru ceea ce mi-a dat si imi da: o familie care distanta nu ma impiedica sa am o relatie speciala, un sot care nu numai ca imi spune zilnic „Te iubesc si te doresc!”, dar imi si dovedeste, un fiu de care sunt foarte mandra!

1 5 6 7
Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.