Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Caruselul inimilor – de Mary Jo Putney

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.3/10 (13 votes cast)

 

CARUSELUL INIMILOR

de Mary Jo Putney

 

 

Titlul în engleză: Carousel of Hearts

Număr pagini: 247

An apariţie: 1989

Editura Lira/Litera

Traducere: Adela Crăciun

Listă cărţi Mary Jo Putney – clic

 

Ceea ce urmează să spun sper să nu şocheze din nou şi să fie interpretat. Cine are ochi să vadă şi urechi să audă, o să înţeleagă ce vreau să zic. Cartea „Caruselul inimilor” este simplistă pentru că nu avem parte de răpiri sau de cine ştie ce aventuri prin păduri tropicale sau peşteri abia descoperite şi nici nu o să daţi peste nişte personaje care caută vreo comoară rară, însă se axează pe partea amoroasă şi pe cea de prietenie şi aici se complică puţin lucrurile. Carte nu este nici fabuloasă, dar nici nu am vreun regret că am citit-o. Are partea ei de frumuseţe în acea simplitate şi în ciuda faptului că mi s-a părut interesantă şi puţin amuzantă relaţia dintre cele patru personaje şi cum s-au petrecut lucrurile între ei, nu pot să nu judec situaţia şi din alt punct de vedere. La nivel fictiv o să încerc să nu comentez prea mult, însă dacă am transpune situaţia în realitate, voi ce părere aţi avea? Eu am zis să mă ferească Dumnezeu de prieteni care fac schimb de parteneri de zici că sunt şosete :chic: .

Mi-a plăcut că Antonia nu a văzut în Judith o sclavă sau o angajată de-a ei, ci pur şi simplu o prietenă de suflet. A fost o relaţie de prietenie frumoasă, dar până într-un punct. De precizat că nici măcar unul dintre cele patru personaje nu ştia ce-şi doreşte cu adevărat. Aşa a fost şi cu Antonia. L-a vrut pe Simon Lauceston, s-au logodit şi au pus punct. După aceea a făcut un lucru care pe mine m-a enervat la culme, şi anume a profitat de lipsa memoriei lui Adam şi a spus că sunt logodiţi. Orice justificare o să-i găsiţi, eu consider că putea să acţioneze şi altfel, nu alegând calea simplă. Trebuia să se asigure că Adam încă o mai iubeşte şi că nu are vreo legătură cu o altă femeie. Bun, după ce s-au aşezat lucrurile la acest nivel, Judith este invidioasă, geloasă sau cum vreţi voi să-i spuneţi, dar era pe bună dreptate din moment ce ea era adevărata logodnică a lui Adam. Geloasă fiind şi neacceptând să-l piardă pe Adam, pune la cale un plan împreună cu Simon, dând de înţeles că se plac. Toate bune, chiar mi-a plăcut şi că s-au sărutat cu pasiune, dar nu mi-a plăcut atitudinea Antoniei. A devenit geloasă, nu era de acord cu relaţia celor doi, deşi ea era deja logodită. Recunosc că Antonia în mare parte nu mi-a plăcut. Parcă părea prea aristocrată, prea cu nasul pe sus, dornică să joace bărbaţii pe degete, prea încăpăţânată, dar măcar a fost cât de cât apropiată de Judith.

Despre Judith aş spune că a fost personajul feminin care mi-a plăcut. Poate nu a făcut bine că nu a făcut publică logodna ei şi că a încercat să îşi recupereze logodnicul, dar cum am spus şi mai sus, avea motive întemeiate. La final, am avut impresia că ea a jucat rolul de bărbat în cartea :chic: . Spun asta pentru că a dat dovadă de înţelepciune şi a deschis ochii tuturor.

De Adam mi-a plăcut iniţial. Mi-am zis că bietul de el a iubit-o în copilărie pe Antonia, dar speram că şi-a revenit între timp. M-am bucurat că formează un cuplu cu Judith pentru că îmi era simpatică, dar după ce şi-a pierdut memoria, am încetat să-l mai plac. Era normal să nu-şi amintească trecutul, dar chiar aşa s-o creadă pe cuvânt pe Antonia şi nici nu s-a trezit bine că el şi vorbea de logodnă? Culmea, apoi nu-şi aminteşte ultimele trei săptămâni din viaţa lui şi îmi dă impresia că o iubeşte din nou pe Judith. Nu, nu-l iert pentru că m-a învârtit pe degete :chic: .

Simon Lauceston – da, de el mi-a plăcut. Iniţial, l-am ignorat pentru că îmi părea filfizon, dar merita toată atenţia. Ulterior, mi-am dat seama că era un bărbat romantic şi era demn de femeia pe care a ales-o. Mi-a plăcut scena de final care le-a fost atribuită.

Într-un final am acceptat cum s-au format cuplurile şi zic că a fost mai bine aşa. Nu vă aşteptaţi la multă acţiune şi ţineţi cont că este o carte micuţă şi pe deasupra, sunt prezentate două cupluri, fiind mai accentuat cel în care este implicată Antonia.

 

 

Lady Forrester, o văduvă moştenitoare, doreşte ca baroneasa Antonia Thornton să aibă o doamnă de companie şi cum ea a refuzat să o găsească singură, bătrâna i-o prezintă pe Judith Winslow. Tatăl Antoniei fusese un politician renumit pentru principiile sale radicale, principii pe care le-a împrumutat şi Antonia. Deşi este încăpăţânată din fire, nu are încotro decât să o accepte pe Judith în calitate de doamnă de companie la cererea bătrânei. Judith era o tânără văduvă şi se căsătorise pentru puţin timp cu un vicar. El o luase de soţie pentru că suferea de o anumită boală şi îşi dorea ca în puţinul timp rămas, cineva să aibă grijă de el. În ciuda faptului că Antonia nu-şi dorea o escortă sau o sclavă, o acceptă pe Judith şi îi cere să fie prietene.

Adam Yorke era văr de gradul doi cu Antonia şi îşi petrecuseră copilăria împreună, fiind buni prieteni. Încă de la douăzeci şi unu de ani, Adam a ales să plece în Indiile de Est, iar în prezent, după opt ani de muncă în care şi-a făcut o avere substanţială, el doreşte să întoarcă acasă. Dar după atâţia ani o mai iubeşte el pe Antonia? Primise de la ea o scrisoare prin care îl informa că s-a logodit cu Simon Lauceston, iar Adam se aştepta ca la sosirea lui, cei doi să se fi căsătorit deja. Deşi nu se oficializase căsătoria, mai rămăsese foarte puţin timp până la ziua nunţii. Ştiind că Antonia este un capitol amoros încheiat pentru el, Adam se logodeşte cu Judith. Oare o iubeşte Adam pe tânăra văduvă? Dar ce simte Judith pentru el? Ce se întâmplă cu Antonia şi Simon?

 

Nota pe care o acord cărţii: 8/10

 

 

Caruselul inimilor-horz

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 4 votes)
Caruselul inimilor - de Mary Jo Putney, 8.3 out of 10 based on 13 ratings

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Sectiune comentarii

47 comentarii la "Caruselul inimilor – de Mary Jo Putney"

avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcatyeahpanda1haha1hallogirl10bir1hol1scos_limbacloud9hula1reading5zidbored50sleepnobahdesnice7booksfreez1heart1chicpev1ceai_tare_1hallo3dancingsa_bemhaha2
  (Click ca sa te abonezi via e-mail)  
aboneaza-te la:
Claudia Mioara
(cititor)
Claudia Mioara

Din recenzie actiunea cartii pare mai complicata, cu schimbari de pozitii intre cele 4 persoane, implicit cele 2 cupluri. Din pacate, n-am sa ajung s-o citesc in week-end. Poate pe la inceputul saptamanii si revin cu o parere.

Angela
(cititor)
Angela

Am inceput sa citesc cartea si pana in prezent pot spune ca imi place. Revin dupa ce o termin de citit.

vera
(cititor)
vera
Votez cartea cu :
     
CARUSELUL INIMILOR -- de Mary Jo Putney Mi-a placut cartea, desi se vede ca este o carte mai de inceput a lui MJP. De altfel, ea reia o buna parte din ea dupa 20 ani, dezvoltand partea cu accidentul, motoarele, pierderea memoriei proprii (nu si a memoriei legate de actiunile generale: citit, scris, cunostinte generale) si o logodna anterioara accidentului in seria Lorzilor Pierduti, in Loving a Lost Lord (prima carte MJP pe care am citit-o). Pana si numele il pastreaza -- Adam, omul primordial… Este curios ca si atunci cand a scris prima versiune a povestii a realizat ca pierderea memoriei il poate lasa pe un om total descoperit, dincolo de constrangerile impuse de lumea moderna (mai ales pe vremea romanelor, cand existau multe limitari date de eticheta). Titlul este semnificativ (ce s-o fi intamplat de nu l-a mai schimbat editura?), toata povestea are o serie de urcusuri si coborasuri, de sentimente in continua schimbare, care te tin cu sufletul la gura. Totusi, ii recunosc din nou talentul de povestitoare, pt ca ma convinge mereu ca totul e logic (chiar cand o parte din mine se revolta -- cum sa accept atatea schimbari si razgandiri?). Nu are rost sa repovestesc desfasurarea actiunii, mai ales ca pare simplista si seaca daca o fac rapid. Totusi, in carte, toate hotararile, razgandirile, deciziile si contra deciziile sunt logice si au explicatii convingatoare. Mi se pare ca MJP avea pe atunci probleme cu un anumit tip de femeie, total reusita (frumoasa, bogata, darnica, prietenoasa si ne-fitoasa), dar care nu reuseste sa accepte un partener -- Antonia seamana cu Jocelyn. Acolo, problemele ei veneau din divortul parintilor, pierderea mamei si riscul de a-si pierde si dragostea tatalui, aici din pierderea varului, de care se simtea legata si intr-un mod romantic. Ca si Jocelyn, nici Antonia nu se pricepe sa se destainuiasca, sa imparta si grijile cu ceilalti, astfel ca problemele lor se rezolva mai greu. Convinsa ca sentimentele romantice pe care le nutrise in tinerete fata de Adam sunt nerealiste, si ca acesta nu simte nimic pt ea, incearca sa isi gaseasca o pereche. Impresionata de Simon (al catelea tip total fermecator al lui MJP? -- dar sa fim cinstiti, are si alte calitati), accepta ca s-a indragostit si ca vrea sa se marite. Doar ca nu se potrivesc si se despart, pentru ca lucrurile nu sunt simple in dragoste si cred ca ai un al saptelea simt, ca simti ca lipseste ceva intr-o relatie cu cineva. Adam incearca mereu sa isi puna verisoara si interesele ei in fata dorintelor sale (la sfarsit, intelegem de ce, dupa ce povesteste discutia cu tatal Antoniei). Asa ca accepta ca o pierde in fata lui Simon si o place pe Judith intr-atat incat sa vada ca seamana in unele planuri (origine obscura, saracie, tarie de caracter, dragostea fata de Antonia), asa ca se gandeste ca ar fi si Judith o alegere buna. Cum este un tip onest, dupa revenirea memoriei incearca sa isi respecte cuvantul dat lui Judith. Cat a fost fara memorie, Antonia i-a spus insa ca se logodisera ei doi anterior accidentului, iar el accepta asta foarte usor -- pt ca este cel mai vechi, mai drag si mai puternic vis al sau. Asa ca se poarta fara inhibitii, iar asta ii da prilej Antoniei sa il vada in alta lumina, sa isi reaminteasca de adolescenta sa si sa se prinda in poveste la un cu totul alt nivel al sentimentelor. Judith, pe de alta parte, este o tipa foarte realista, care crede ca este fara „nerozii romantice” in cap, dupa saracia care a marcat-o de mica si dupa casnicia lipsita de orice de care a avut parte. In plus, o place foarte tare pe Antonia, si, desi isi da seama ca Adam tine la vara sa, e convinsa ca aceasta va fi fericita cu Simon (de care ea e profund impresionata din primul moment -- dar nu ia in seama sentimentul). Asa ca sentimentele ei pt Adam provin din camaraderie, din background-ul comun pe care il au, din simpatia pt cineva care nu este apreciat la adevarata valoare, dar si din recunostinta ca cineva o vede si pe ea. De ce nu spune nimic despre logodna? Pai, si din recunostinta fata de Antonia (ca altfel era echivalent cu a o face mincinoasa), dar si pt ca simte ca asa e mai bine pt cei doi. Totusi, pt ca si ea e om, incearca sa lupte pt Adam, si astfel ajunge la improbabila propunere facuta lui Simon, de a manevra eventuala gelozie a Antoniei (da, e un pic de parsivenie aici, dar este un gest pe care il poate face pt a restabili adevarul de dinainte de accident), insa ea e cea care plateste pretul, trezindu-se indragostita de cel mai frumos barbat, fara speranta. Pe tot parcursul cartii, noi, ca spectatori, vedem tot felul de semne ale potrivirii dintre Judith si Simon, doar ei nu isi dau seama -- pestera, scena din biblioteca, cu desenele plantelor -- care aminteste de Surrender-ul lui AQ, dar este scrisa inaintea aceleia) … Simon este un tip ciudat -- tot farmecul lui intrinsec il face incredibil, dar el nu are orgolii, nu este fitos, este bun, natural si cu preocupari nesuperficiale. Bine, spre sfarsit, explica si de ce nu este ingamfat (va dati seama ce aere ar avea un tip cu datele astea in anii nostri? -- play-boy ar scrie pe el), cum de este asa de bine imbracat, de exemplu, desi nu se preocupa de asta… Si el si ceilalti pornesc de la ideea ca la nivel superficial, el si Antonia ar face o pereche potrivita, pt ca sunt incredibil de frumosi si de prietenosi, ne-fitosi… Dar nu e nimica mai profund decat acest nivel intre ei; au preocupari diferite -- ea este pragmatica, calareata, preocupata de mosie, el este mai savant, cu preocupari stiintifice.. Si altfel, fiecare face pereche mai buna cu altul, si nu impreuna. Bine ca Judith are curajul sa sparga cercul idiot in care… Read more »
vera
(cititor)
vera

aaaa… si vad ca Mary Jo Putney la inceputurile ei ca scriitoare e marcata de diversi scriitori, asa ca reflecta asta si in carte.
Toata povestea asta cred ca e o adaptare moderna (nu, doar un omagiu) a celor doua cupluri din Visul unei nopti de vara care se plimba prin padure: Leandru, Hermia, Demetrius, Helena….
Asa cum influenta lui Jane Austen se remarca in The Diabolical Baron, mai subtil, cred….

nicol
(cititor)
nicol
Votez cartea cu :
     

CARUSELUL INIMILOR -- de Mary Jo Putney

Cartea a fost acceptabila.Mi s-a parut putin fortate sentimentele lui Simon.Insa pot spune ca Adam a fost un personaj pe gustul meu.Eu zic ca nu a fost una din cele mai reusite carti ale autoarei.

Ramona
(cititor)
Ramona

Sunt de acord cu tine FM 100%. Nota mea tot 8.

Maria B
(cititor)
Maria B

M-ai facut curioasa! Acum ma tot intreb, cine cu cine ramane …. Dar voi afla la momentul potrivit si atunci revin cu o parere. :science:

nicoletaZ
(cititor)
nicoletaZ

@Maria B: dupa parerea mea,in carte personajele sunt dupa cum bate vantul.ceea mai ingrata persoana mi-sa parut JUDITH,dar bine macar la urma o prinde cat,de cat ,remuscarile…odata ADAM,odata SIMON,iarasi ADAM(era mai bogat)…si tot asa. sad

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.