Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Fluturi vol. 1 si 2 – de Irina Binder

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.2/10 (87 votes cast)

 

FLUTURI 1 + 2

de Irina Binder

 

 

Număr pagini: 263 + 318

An apariţie: 2012

Editura For You

Listă cărţi Irina Binder – clic

 

Nu aveam de gând să citesc aceste cărţi. Nu aş putea să dau un motiv pentru asta, însă mi-am schimbat decizia atunci când:
– am văzut că tot poporul o citeşte şi am zis că dacă mă întâlnesc cu cineva şi începem să vorbim despre cărţi, cu siguranţă el/ea a citit-o şi o să mi-o scalde în laude, ori eu o să vorbesc din auzite sau o să casc gura. Nu. Aş da dovadă de prostie sau m-aş lăsa prostită.

– am citit contradicţiile. Unii o scaldă în laude, alţii o pun la zid pentru greşeli. Am vrut să văd greşelile respective şi să văd în grija cui a căzut corectarea textului.

Să lămurim acest ultim punct. O să încerc să nu o critic pe autoare pentru greşeli. E drept că are obsesiile ei şi cel mai tare m-au deranjat punctele de suspensie (plus anumite cuvinte sau expresii folosite pentru a umple pagina). Cu toată stima, dar adolescenţii le folosesc ca şi ea, pe Messenger. La fel de des, iar singura diferenţă este că adolescentul uită să se oprească la al treilea punct. Mai sunt şi alte greşeli, însă mărurisesc că nu sunt expertă şi este mai bine să tac. Şi totuşi, cum v-am mai spus, era de datoria editurii să o trimită la corectat. Conform a ceea ce scria la începutul cărţii, toate drepturile sunt rezervate editurii, deci Irina Binder şi-a luat bănuţii, a predat manuscrisul şi cam asta a avut ea de făcut. Eu am citit câteva rânduri scrise chiar de autoare (clic aici, apoi răsfoieşte), unde nu era făcută aşezarea în pagină şi nici nu erau îndreptate câteva greşeli, ceea ce mă face să cred că cei de la editură au modificat cât de cât textul original. Repet, nu sunt expertă şi dacă văd oameni mai proşti decât mine, încerc să îi învăţ atât cât ştiu eu. Prefer să nu critic autoarea din acest punct de vedere. Nu sunt deşteaptă, dar să văd atât de des punctuaţia „?,” nu mi s-a întâmplat. Mă rog, poate e ceva nou şi mă depăşeşte, însă ce rost are virgula după semnul „?” sau „!”?

Nu înţeleg de ce nu a împărţit manuscrisul pe capitole. Este deranjant! Asta i-am spus şi Anei Damian şi răspunsul l-am citit mai târziu „nu ştiam că trebuie”. Nu mai intru în amănunte, însă capitolele sunt importante! Voi mâncaţi din toată oala sau vă puneţi într-o farfurie un polonic cu mâncare?

După ce a terminat un personaj de vorbit, se dă „enter” cu toată încrederea. Am observat că cei de la Litera mai fac treaba asta, însă devine ca un amestec dat la purceluşi. Eu nu am experienţa celor mai sus menţionaţi, dar caut să învăţ şi consider că trebuie să separăm vorba personajului de cea a naratorului. Nu doar că dă mai bine, dar salvează timpul cititorului. Uneori se întâmplă să reiei fraza ca să înţelegi ce se petrece. La acelaşi capitol pot să adaug lipsa cuvintelor absolut necesare de după dialog. De multe, multe ori nu am ştiu cine vorbea. Se apucă să scrie 10 replici între două persoane, ori pe la jumătate eu nu ştiu cine este cel care dă replica. „A spus Matei” sau „i-a replicat ea” mi-ar fi fost de un real folos. Mi-ar fi salvat din timp, nefiind obligată să reiau dialogul lor, să urmăresc cu degetul şi să spun în dreptul fiecăruia „el” sau „ea”. În timp, am renunţat să o mai fac.

Am dedus că eroina este cultă, sofisticată, manierată etc, iar cei doi masculi sunt bogaţi şi inteligenţi. Autoarea a stat aproape de mentalitatea românului (ţi-e şi greu să nu o faci), însă nu-mi plac mie cuvintele/expresiile „băi”, „bă”, „buşeală”, „Tu, ăla e nebun!”, „hai sictir”. Mi se par de prost gust, mai ales că autoarea face trimitere către eleganţă, superioritate şi epoca pe care noi o îndrăgim, şi anume cea în care este plasată acţiunea cărţilor historial romance. Când o femeie este un exemplu din toate punctele de vedere, nu se exprimă din topor nici măcar o singură dată. Irina nu este o eroină obişnuită, ca să ne înţelegem, este extraordinară, nemaipomenită, deci dă cu flit la orice eroină întâlnită de mine. Mai mult decât atât, este „lăptăreasă” în toată puterea cuvântului (din nou flit pentru orice eroină şi femeie). Păi cum să nu am pretenţii 😀 ? Mă rog (din nou), fiecare cu stilul său de viaţă (şi nu numai), însă avem nevoie să fim educaţi, să citim cărţi din care să învăţăm ceva educativ.

Irina Binder adoră să vorbească mult, grandios, să scoată „psihologia” din personaj, să facă cititorul să mediteze şi într-un fel să îl facă să se regăsească printre rândurile ei. Da, uneori se contrazice, însă trec cu vederea şi asta. Altceva aş vrea să punctez, însă strict din punctul meu de vedere, şi anume:

– „de multe ori te răsplăteşte cu rău pentru faptele tale bune”, „viaţa nu te întreabă niciodată nimic” – A scris mai bine de o pagină despre viaţă şi cât de a dracului e viaţa. Viaţa?! Ce treabă are viaţa cu ceea ce nu s-a întâmplat încă? Viaţa este ceea ce ai trăit până în acest moment şi reprezintă totalul deciziilor luate până în prezent (când ai decis să-i spui „da” unuia care-ţi pune coarne de cerb şi mariajul s-a dovedit dezastruos, când ai decis să îţi ignori copiii în loc să îi educi, când ai decis să mănânc nesănătos şi într-un final ai ajuns să te îmbolnăveşti, când ai decis să nu mergi la medic pentru că a fost doar un nodul la sân s.a.m.d.). Deciziile ţi-au adus experienţe, fericire şi nefericire. În nici cel mai nesemnificativ caz, nu viaţa te răsplăteşte pentru ceea ce ai făcut sau nu. Viaţa e ceea ce ai trăit şi trăieşti. Şi hai să învăţăm poporul că făcând rău, nu înseamnă că viaţa lor devine mai bună. Karma îşi face datoria. Bine faci, bine găseşti, şi opusul este valabil. Poate nu ai făcut bine, deşi asta ai crezut. 

Apoi spune „Viaţa, loviturile (…) te pot îndepărta sau apropia de tine… (nelipsitele puncte care mi-au jignit creierul) totul ţine doar de ce alegi”. Eh, se mai pupă pagina şi jumătate despre viaţă cu această frază? Nu era vorba că viaţa ţi-o trage cum vrea ea indiferent de ceea ce ai face?

– A menţionat la un moment dat „bancnote verzi”. Fiind acţiunea în România şi nespecificând altceva, cumva a plătit cu bancnote de 1 leu ca să-i afle numărul de telefon al Irinei? O glumă nesărată din partea mea, dar dacă nu a specificat că sunt euro, nu am putut să nu mă amuz.

– La pagina 168 ne vorbeşte despre femeile infidele, despre cât de sfântă este femeia şi despre cât de nenorocit este bărbatul. Femeia calcă strâmb din cauza bărbatului, cum că se simt neglijată, conform celor spuse de autoare. Nu zău? Oare a stat vreodată de vorbă cu un bărbat infidel? Oare s-a pus în pielea acestuia? Cred că orice femeie, într-un moment de sinceritate, poate să spună cinstit că pe lângă faptul că noi (femeile) le-am băgat în cap că sunt bărbaţi şi au voie, că unii sunt infideli pentru că simt nevoia, nu puţini sunt cei care calcă strâmb din aceleaşi motive – femeia nu îl înţelege, mereu dă din gură şi critică, nu îl mai alintă, nu îl mai mângâie, nu mai face sex ca în primele luni s.a.m.d. Spune că bărbatul este incapabil să o facă fericită pe femeie, iar ea se sacrifică şi îi rămâne alături. Pe bune? Iar mi se jigneşte inteligenţa? Femeia rămâne acolo pentru că are un motiv anume, ceva în beneficiul ei. Într-un singur cuvânt, „VREA”! Însă această femeie, pe care Irina o dă exemplu, este capabilă să îl facă fericit pe acel bărbat? Îi răspund eu. Nu!

Pentru că scriu recenzia în timp ce citesc, tocmai am dat peste contradicţia autoarei. La pagina 190 îşi răspunde de ce bărbatul nu îşi face fericită soţia, ci amanta.

– Pe coperta 4, volumul II, descopăr mesajul emoţionant al Monicăi Vişan în care ne spune că avem în faţă un roman de dragoste. Aş întreba-o ce e dragostea, aşa cum la finalul primului capitol m-am întrebat care este personajul masculin principal. Matei sau Robert? Pe cine iubeşte Irina? Nu înţeleg de ce Irina spune că îl iubeşte pe Matei când acolo nu este vorba de iubire şi nici măcar de prieteni cu beneficii pentru că nu există prietenie între ei. 

– La pagina 56, volumul II, Irina mărturiseşte că nici nu i-a trecut prin minte să-l înşele pe Matei, chiar dacă a avut ocazia şi a fost tentată. Fie autoare a uitat scena cu Angel sau pe cea cu Luminiţa (când aceasta o sfătuieşte să se culce cu Robert) sau pe cele cu Robert, ori sfidează inteligenţa cititorului. „A gândi” este diferit de „a face”. Mai corect era să spună că nu l-a înşelat pe Matei, deşi a avut ocazia să o facă.

– Germania. Are o obsesie cu ţara asta? Irina face ce face şi ameninţă cititorul că-şi ia bagajul şi se duce la rudele ei din Germania. Pe la începutul volumului II, obosisem să-i citesc „ameninţarea” şi am spus cu voce tare „Da’ pleacă frate şi lasă-mă!”.

– La pagina 69, volumul II, Irina îi spune prietenei sale că a rămas însărcinată din greşeală deşi a avut grijă. Din nefericire, foarte multe tinere au citit această carte şi au interpretat greşit (însă favorabil pentru ele) această scenă. Nu există greşeală când vine vorba de conceperea unui copil. Aş vrea să nu intru în detalii.

– Zece pagini mai târziu, din modestia Irinei, descoperim că nu este sfântă, dar nici ipocrită şi că ea nu se ruşinează să-i privească în ochi pe oamenii cu care mănâncă. Categoric nu este sfântă. Ipocrită este pentru că are mai multe şireturi (bărbaţi) în mână şi se joacă după bunul plac fără a ţine cont de valorile despre care ne-a vorbit pe parcursul cărţii. Despre faza cu privitul în ochi, îmi amintesc că au fost cazuri în care a fugit de privirea lui Robert. Cumva era sentimentul de vinovăţie? Ruşinea?

Mă aşteptam ca personajele principale să fie Irina şi Matei, iar Robert să fie imediat după fratele său. Însă a fost tocmai invers. Irina este cu Matei, dar stă tot timpul în preajma lui Robert. În calitate de cititor, m-a deranjat acest lucru. Ori îl dai dracu’ pe Matei şi arăţi că ştii ce înseamnă iubirea despre care vorbeşti, ori te dedici celui alături de care te încăpăţânezi să rămâi. 

Autoarea a vrut să arate publicului ce înseamnă iubirea. O s-o contrazic până la ultima suflare, căci aia nu este iubire! În acel trio sau hexagon, nu există nimic pur sau asemănător iubirii. Matei nu o iubeşte pe Irina, Robert nici gând pentru că îi face mai mult rău decât fratele său, iar ea nu iubeşte nici pe Matei, nici pe Robert, nici pe Alex, nici pe Angel. Este o fetiţă lipsită de inteligenţă sau sentimente. O spun la cald pentru că efectiv mă scoate din minţi cu lipsa ei de minte. Se lasă folosită de nişte bărbaţi. Aşa ceva nu trebuie recomandat oricui, ci trebuie să se pună o limită de vârstă sau un nivel minim de inteligenţă. Multe puştoaice citesc cartea asta, iar cum omul se lipeşte mai uşor de orice înseamnă rău, nu vreţi să ştiţi cum o privesc pe Irina. Vrem ca fiicele ţării acesteia să fie nişte sclave sexuale, nişte femei folosite de mai mulţi bărbaţi sau lovite de cel pe care-l aleg să le fie partener? Nu e normal să-ţi prinzi partenerul cu şliţul desfăcut şi cu faţa unei femei în acea zonă, să-i ceri să-ţi declare dragostea şi mai apoi să-l ierţi şi să pleci. Dragul meu popor, asta este dragostea pe care o trăiţi? Asta este povestea în care vă regăsiţi? Aveţi posibilitatea să plecaţi de lângă un nenorocit de bărbat, dar continuaţi să rămâneţi lângă el şi să vă daţi întâlnire cu alţi bărbaţi? În fine. Important este să fiţi fericite, dar nu cred.

Eu nu pot să o compătimesc pe Irina. Că a bătut-o? Cine a ţinut-o să nu plece şi cine naiba a pus-o să se lase ademenită de alţi bărbaţi? Şi-a căutat-o cu lumânarea şi deşi putea să plece, a ales să se dea la Robert, la Angel s.a.m.d. Că a violat-o Matei? Cine a putut să spună acest lucru? Cine l-a acuzat pe Matei? Vă referiţi la scena în care o ia cu maşina de la Alex, actualul ei logodnic, nu? Să-mi fie cu iertare, dar nu a fost viol. Chiar Irina spune „l-am lăsat să mă posede”. Diferenţa la un viol este tocmai aceea că nu îl laşi pe maimuţoi să te posede. Contest că acolo a fost un viol şi pentru că tinerica fără minte a coborât într-un halat, a urcat în maşina lui Matei şi l-a însoţit fără probleme până au ajuns pe acel câmp. Şi mai vreţi un motiv pentru care nu consider că a fost viol? Când ai ocazia, fugi mâncând pământul, ori Irina s-a întors să-şi ia „violatorul”. Câteva rânduri mai jos, Irina spune „Ce să nu-i spun? Că m-ai violat?”. AM RATAT EU CEVA? Fătuca asta a şi spus că l-a lăsat să o posede cu sălbăticiune. Unde-i violul?? S-a întors lumea pe dos? Când femeia acceptă să facă sex, de fapt se numeşte viol?

M-am simţit complet dezamăgită de personajele masculine, atunci când am ajuns pe la pagina 177 a volumului II. Sunt nişte băieţaşi lipsiţi de creier. Şi Matei, şi Robert şi Alex. Nici urmă de afacerişti sau avocaţi. Le lipseşte raţiunea. Robert este un cretin pentru răul adus Irinei (chiar dacă şi-l merită) şi pentru că îşi apară fratele (o face mai sadic decât acesta din urmă), Matei e un ratat pentru comportamentul lui, iar Alex este infantil (ce aude în stânga, el crede cu tărie şi îşi distruge viaţa). Îi consideraţi bărbaţi? Eu nu. Atâta SF dezgustător (am ajuns la concluzia asta din momentul în care Alex a văzut-o cu Matei în pat)! Iar faza cu Robert în care descoperă că urmează să fie tată, deşi nu îşi dorea acel copil… Efectiv m-a luat durerea de cap.

Ce frumos este atunci când nu faci primul recenzia unei cărţi! Serios! Am citit tot felul de păreri, fapt care m-a determinat să fiu mai atentă la ceea ce citesc. De aceea am scris atât de mult despre „Fluturi”. Dacă aş fi postat recenzia fără să le citesc pe-ale altora, în mare parte ar fi arătat cu totul diferit. Însă realitatea este cu totul alta, iar dacă primul volum a fost cum a fost, al doilea a fost dezamăgitor pentru mine. Pur şi simplu nu se pupă cu viaţa mea sau cu viziunea mea asupra vieţii.

Nu pot să acord o notă acestei cărţi din respect pentru cititori şi pentru mine. Nu este uşor să pui pe hârtie o poveste şi este de apreciat munca unui autor, indiferent că e bună sau e proastă.. Nu m-aş fi legat de greşeli (exceptând folosirea exagerată a punctelor de suspensie), însă nu pot trece cu vederea mesajul cărţii. Autoarea trebuie să fie mai atentă la mesajul pe care îl transmite cititorilor. Cum am spus şi mai sus, omul se lipseşte mai uşor de rău şi o să vă dau un exemplu. Zilele trecute urmăream o recenzie la cartea Cristinei Nemerovschi, realizată de două puştoaice. Erau ofuscate că cititorii spun că autoarea a folosit un vocabular vulgar şi că ele nu pot înţelege de ce aceştia s-au supărat ţinând cont că în Bucureşti, pe stradă, aud constant înjurături. Dragile mele, relaţia voastră cu părinţii lipseşte cu desăvârşire. Dacă aveţi ocazia să vedeţi o crimă pe una dintre străzile din Bucureşti, luaţi arma şi comiteţi şi voi crime? Cred că nu. Aşa stă treaba şi cu înjurăturile. Pe stradă sunt mulţi oameni care vorbesc civilizat, deci ce-aţi spune să urmăm exemplul lor?

Aşa şi cu aceste volume. Tineretul citeşte şi pune în pratică. Nu mai contează că sunt înşelate, că nu au coloană vertebrală să fie fideli, că nu-şi folosesc raţiunea, că nu se gândesc să-şi facă un viitor s.a.m.d. Nu doar că nu aş putea să duc o astfel de viaţă – este cu mult sub valorile mele – însă nici nu aş putea să am astfel de prieteni pentru că nu am avea nimic în comun.  Irina Binder a pus câteva texte interesante, menite să frângă inima cititorului, însă pentru mine sunt umbrite de povestea de amor stupid. Pur şi simplu devin nule. Nu regret că am citit cele două volume pentru că acum ştiu despre ce este vorba şi pot să argumentez în faţa unei persoane care mi-ar recomanda „Fluturi”. Dacă o citeşti în mare şi nu pui preţ pe mesaj, este în regulă, însă dacă eşti atent la contradicţiile autoarei şi dacă expui povestea în realitate… aici intervine gustul amar.

Lectură plăcută!

FM,

 

Fluturi 1-horz Fluturi 2-horz

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 66 votes)
Fluturi vol. 1 si 2 - de Irina Binder, 7.2 out of 10 based on 87 ratings

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

Sectiune comentarii

148 comentarii la "Fluturi vol. 1 si 2 – de Irina Binder"

avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcatyeahpanda1haha1hallogirl10bir1hol1scos_limbacloud9hula1reading5zidbored50sleepnobahdesnice7booksfreez1heart1chicpev1ceai_tare_1hallo3dancingsa_bemhaha2
  (Click ca sa te abonezi via e-mail)  
aboneaza-te la:
boaghe elena
(cititor)
boaghe elena citeste: lenka

mie cartea mi se pare destul de interesanta si intriganta heart5 heart5 wink

1 9 10 11
Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.