Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Libertatea: „Gustul ispitei” de Elizabeth Hoyt

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

Gustul ispitei

de Elizabeth Hoyt

 

Aparitie: sambata, 25 iunie 2016, cu ziarul Libertatea

Preţ revistă + carte romantică:  13,99 lei

 

Titlul în engleză: To Taste Temptation

Număr pagini: ~

An apariţie: 2008 (in USA) / 2016 (Romania)

Seria Legend of Four Soldiers: Gustul ispitei, To Seduce A Sinner, To Beguile A Beast, To Desire A Devil

 

Mulțumesc Anais pentru descriere

 

Aristocrația engleză se dă în vânt după scandalurile savuroase, ultima lor țintă fiind nababul Samuel Hartley. Nu numai ca acest bărbat s-a ridicat singur, în America, dar își face apariția încălțat în mocasini. Notorietatea lui mai vine și din faptul ca e un fost soldat, responsabil de moartea a numeroși englezi. Totuși, lumea buna nu e la curent și cu faptul ca Samuel a ajuns la Londra tocmai din cauza acelui masacru! El nutrește convingerea intimă că regimenul lui a fost trădat si de aceea a cazut in mâinile inamicului, deci el nu-și poate afla liniștea, pana cand nu-l va demasca pe infam.

Lady Emeline Gordon e absolut fascinată de Samuel. El nu dă doi bani pe conveniențe si poartă haine bizare, posedă un zâmbet senzual, dar el a supravietuit in batalia in care fratele ei si-a pierdut viata. Samuel banuieste ca vinovatul pentru uciderea fratelui ei ar fi Jasper Renshaw, Vicontele Vale, un prieten de familie inca din copilarie si logodnicul lui Emeline. In pofida faptului ca Emeline proclama nevinovatia lui Vale si refuza sa rupa logodna, ea si Samuel ajung sa traiasca o pasionată poveste de dragoste.

Rămâne de văzut dacă iubirea lor va putea rezista cutremurului care va urma, dupa dezvaluirea informațiilor aflate de Samuel?

 

Mulțumesc dovis pentru recenzia cărții – 30 iunie 2016.

Emeline este o reprezentanta tipica a aristocratiei engleze, fina si delicata, fara a fi deloc fragila, intotdeauna comme il faut, un etalon de comportament si infatisare.

Sam este americanul independent, puternic, foarte tenace si nu da doi bani pe fitele sociale.
Dar pe undeva, in adancurile sufletelor si personalitatilor lor, lucrurile sunt putin diferite.
Emeline a fost crescuta ca sa fie ocrotita si protejata.

Numai ca cei care trebuiau sa faca acest lucru au parasit-o in scurt timp – fratele, sotul, tatal au murit lasand-o nu numai singura si deznadajduita, dar si obligata sa aiba grija de baietelul si matusa ei, sa se ocupe de personal si proprietati.

Asa ca acum stie foarte bine ce vrea – siguranta, protectia atat materiala cat si sufleteasca, logodna lejera cu prietenul din copilarie asigurandu-i detasarea emotionala.
Furtuna si furia sentimentelor si senzatiilor pe care nu le poate controla in prezenta acestui barbat cu ochi sfredelitori o determina sa lupte mai acerb pentru a obtine ceea ce considera ca e necesar.

Sam este macinat de sentimentul de vina pentru ca nu a reusit sa-si salveze tovarasii de lupta de la moarte. Telul lui este sa-l descopere pe tradator si sa-i razbune.
Cosmarurile, angoasele, fobiile, descatusarea de acestea prin alergarea ore in sir sunt urmarile cu care trebuie sa traiasca toata viata dupa ce a trait ororile razboiului.

El stie ca cei care au supravietuit sunt morti sufleteste chiar daca inca mai sunt in viata, isi ascunde spaimele si cand Emeline ii descopera sensibilitatea se arunca pur si simplu in aceasta valtoare a iubirii cu toata forta lui.
Atractia dintre Sam si Emeline este atat de brusca si intensa ca si ei sunt socati si descumpaniti. Stiu doar ca nu se pot impotrivi.

Relatia dintre personaje este directa, fara flirturi, inflorituri sau zorzoane.

Are aceasta scriitoare un fel de a scrie de te face sa te gandesti la placerea carnala bruta, pasionala si decadenta. Si totusi sufletul iti tresalta cand vezi cat de puternica si frumoasa este dragostea celor doi.

Mi-au placut personajele – Sam si Emeline, dar si baietelul ei, matusa, logodnicul banuit de tradare si prietena terna care cred ca vor fi grozavi intr-un volum urmator.

Nota mea este 9,5 pentru aerul sumbru si inegurat care invaluie aceasta poveste.

 

Mulțumesc Andra pentru recenzia cărții – 31 Iulie 2016.

După cum am vazut si in recenziile cărții făcute de cititoarele de pe Amazon, cartea nu a excelat. Și abia acum, citind celelalte comentarii, mi-am reamintit de ceea ce am postat anterior.

Nu am regăsit stilul lui E. Hoyt decât în scenele pasionale. Atât. În rest, nu am găsit scânteia tipica autoarei, nu am găsit pasaje în care sa rămân cu sufletul la gura, cu toate ca acțiune exista din plin. Prima jumatate a cărții este mai degrabă un haos, parcă autoarea nu a reușit sa duca de la un capăt la altul o idee. O mai salvează a doua parte, ceva mai animata și mai închegată ca narațiune.

În fine, pot spune ca personajele mi-au plăcut ca și construcție. Samuel a trecut printr-o trauma înfiorătoare — cu toate ca descrierea trairilor lui nu o prea simți cu sufletul, ci doar o conștientizezi si abia o percepi — iar venirea lui la Londra spera ca îi va da un impuls de a-și mai ușura sufletul.

Și astfel o întâlnește — nu,de fapt o caută — pe Emmeline, o aristocrata pana în vârful unghiilor. Se plac încă de la început, dar diferențele sociale dintre ei trag greu în balanța unei relații.

Personajul Emmeline mi-a plăcut mai mult, parcă am simtit-o mai mult, i-am înțeles mai bine zbuciumul și durerea. Dar mi-ar fi plăcut sa îl simt și pe Samuel, chiar mai din plin, având in vedre prin câte a trecut și ce fel de om este. Mi-ar fi plăcut sa îi descrie mai mult latura lui sălbatică, latura lui de om liber, neîncastusat de normele unei societăți închistate.

Știu ca mă veți considera cârcotașa, dar nu pot sa-i dau mai mult de 8.

E. Hoyt va rămâne printre autoarele bune, din punctul meu de vedere, dar cu Gustul ispitei nu m-a impresionat. Dar abia aștept sa îi citesc următoarea carte a seriei.

Apropo, cam la fel am pățit cu Doamna de companie a lui L. Heath, ca apoi, următoarea din serie, sa mă facă sa plâng.

 

 

COPERTA USA:  

 gustul ispitei

 Copertă România:

gustul ispitei

Cărţi romantice din colectia Iubiri de poveste (listă)
Carti Iubiri de poveste (iunie 2016)
Liste cărţi autoare
Lista carti Elizabeth Hoyt

 

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Participa si tu la comentarii:


  1. Aristocrația engleză se dă în vânt după scandalurile savuroase, ultima lor țintă fiind nababul Samuel Hartley. Nu numai ca acest bărbat s-a ridicat singur, în America, dar își face apariția încălțat în mocasini. Notorietatea lui mai vine și din faptul ca e un fost soldat, responsabil de moartea a numeroși englezi. Totuși, lumea buna nu e la curent și cu faptul ca Samuel a ajuns la Londra tocmai din cauza acelui masacru! El nutrește convingerea intimă că regimenul lui a fost trădat si de aceea a cazut in mâinile inamicului, deci el nu-și poate afla liniștea, pana cand nu-l va demasca pe infam.

    Lady Emeline Gordon e absolut fascinată de Samuel. El nu dă doi bani pe conveniențe si poartă haine bizare, posedă un zâmbet senzual, dar el a supravietuit in batalia in care fratele ei si-a pierdut viata. Samuel banuieste ca vinovatul pentru uciderea fratelui ei ar fi Jasper Renshaw, Vicontele Vale, un prieten de familie inca din copilarie— si logodnicul lui Emeline. In pofida faptului ca Emeline proclama nevinovatia lui Vale si refuza sa rupa logodna, ea si Samuel ajung sa traiasca o pasionată poveste de dragoste.

    Rămâne de văzut dacă iubirea lor va putea rezista cutremurului care va urma, dupa dezvaluirea informațiilor aflate de Samuel?

  2. O nouă serie, din câte se pare.
    Mulţumim pt prezentare, Anais!

  3. Am înțeles că a doua carte a seriei e mai frumoasa, dar nu se poate sa nu încep cu prima. Poate ca mie îmi va place . O iau,apoi pe a doua…

  4. GUSTUL ISPITEI de Elizabeth Hoyt.
    Emeline este o reprezentanta tipica a aristocratiei engleze, fina si delicata, fara a fi deloc fragila, intotdeauna comme il faut, un etalon de comportament si infatisare.
    Sam este americanul independent, puternic, foarte tenace si nu da doi bani pe fitele sociale.
    Dar pe undeva, in adancurile sufletelor si personalitatilor lor, lucrurile sunt putin diferite.
    Emeline a fost crescuta ca sa fie ocrotita si protejata.
    Numai ca cei care trebuiau sa faca acest lucru au parasit-o in scurt timp – fratele, sotul, tatal au murit lasand-o nu numai singura si deznadajduita, dar si obligata sa aiba grija de baietelul si matusa ei, sa se ocupe de personal si proprietati.
    Asa ca acum stie foarte bine ce vrea – siguranta, protectia atat materiala cat si sufleteasca, logodna lejera cu prietenul din copilarie asigurandu-i detasarea emotionala.
    Furtuna si furia sentimentelor si senzatiilor pe care nu le poate controla in prezenta acestui barbat cu ochi sfredelitori o determina sa lupte mai acerb pentru a obtine ceea ce considera ca e necesar.
    Sam este macinat de sentimentul de vina pentru ca nu a reusit sa-si salveze tovarasii de lupta de la moarte. Telul lui este sa-l descopere pe tradator si sa-i razbune.
    Cosmarurile, angoasele, fobiile, descatusarea de acestea prin alergarea ore in sir sunt urmarile cu care trebuie sa traiasca toata viata dupa ce a trait ororile razboiului.
    El stie ca cei care au supravietuit sunt morti sufleteste chiar daca inca mai sunt in viata, isi ascunde spaimele si cand Emeline ii descopera sensibilitatea se arunca pur si simplu in aceasta valtoare a iubirii cu toata forta lui.
    Atractia dintre Sam si Emeline este atat de brusca si intensa ca si ei sunt socati si descumpaniti. Stiu doar ca nu se pot impotrivi.
    Relatia dintre personaje este directa, fara flirturi, inflorituri sau zorzoane.
    Are aceasta scriitoare un fel de a scrie de te face sa te gandesti la placerea carnala bruta, pasionala si decadenta. Si totusi sufletul iti tresalta cand vezi cat de puternica si frumoasa este dragostea celor doi.
    Mi-au placut personajele – Sam si Emeline, dar si baietelul ei, matusa, logodnicul banuit de tradare si prietena terna care cred ca vor fi grozavi intr-un volum urmator.
    Nota mea este 9,5 pentru aerul sumbru si inegurat care invaluie aceasta poveste.

    • :zece: :zece: :zece:

    • @dovis: Mie imi place cum scrie Elizabeth Hoyt. Asa e, cred ca era o inclinatie spre erotic, dar nu deranjeaza.
      O super prezentare, darling! :ap: :ap: :ap:

    • @dovis: :zece_din_zece: :zece_din_zece:

    • @dovis: felicitari Dovis, nu te dezminti, nu dezamagesti, recenziile tale sunt o incantare.
      :love_flag:

    • Eva – nu ma deranjeaza erotismul.
      nu pot sa spun ca scrierile ei sunt mai erotice decat la alte scriitoare, eu vad scenele ei de amor mai descatusate, mai intense, mai in forta, mai umane, nu prea sunt delicate si finute.
      personajele ei nu sunt inocente si nestiutoare, femeile au o oarecare experienta, chiar daca searbada, iar barbatii nu prea o au cu inimioarele si floricelele :chic:
      scenele erotice nu fac decat sa sublinieze profunzimea si puterea sentimentelor.
      si mie imi place mult autoarea.
      si mi-a placut aceasta poveste, chiar daca acum realizez ca am vorbit destul de putin de emotiile mele – graba, fir-ar ea sa fie.
      ma intreb acum daca sensibilitatea mea la acest aer putin inegurat al cosmarurilor si al fobiei lui de aglomeratie ale lui Sam nu a fost subliniata de starea mea sumbra din aceste zile :mrgreen:

    • multumesc pentru aprecieri – vad ca am chef de vorba :bah:

    • @dovis: Da, poate starea ta e de vina. Asa e, si mie mi s-a parut a nu ai scos in evidenta frumusetea cartii (am crezut ca nu exista), așa cum faci de obicei.

    • Eva – ai dreptate, am gresit ca m-am grabit – cartea e frumoasa si merita citita.
      imi pare rau si pentru ea si pentru mine :mrgreen:

    • sa-mi fie invatatura de minte :zid:
      bine ca e numai un comentariu despre carte (cu toate ca asta nu justifica rasoleala) 😥
      ce ma faceam daca era o lucrare mai complexa si mai importanta :bah:

    • @dovis: E ok. Nu e mare lucru. Nu fii dura cu tine. Nu e cazul, tu faci recenzii superbe! Am spus doar ca nu ai scos in evidenta emotiile cartii, asa cu faci tu. De obicei, dupa ce citesc o recenzie de a ta, imi doresc sa citesc cartea.
      Si recenziile noastre reflecta starea noastra. E doar o recenzie. Cui ii place bine, cui nu, sa citeasca cartea si sa te contrazica!

    • @dovis: :zece_din_zece:

    • Asa cum imi place neindoielnic stilul autoarei, apreciez si modul tau de a-ti expune parerea, Dovis; faptul ca te-ai axat mai mult pe caracteristicile fiecarui personaj in parte si sentimentele care il definesc nu e deloc gresit, eu una apreciez. Mai astept putin sa se traduca toata seria, insa cu siguranta o voi citi :yeah:

    • @dovis: :hallo:

  5. Lothlorien :

    :ap: :ap: :zece: O recenzie superba marca Dovis. :yeah:

  6. După cum am vazut si in recenziile cărții făcute de cititoarele de pe Amazon, cartea nu a excelat. Și abia acum, citind celelalte comentarii, mi-am reamintit de ceea ce am postat anterior.

    Nu am regăsit stilul lui E. Hoyt decât în scenele pasionale. Atât. În rest, nu am găsit scânteia tipica autoarei, nu am găsit pasaje în care sa rămân cu sufletul la gura, cu toate ca acțiune exista din plin. :des: Prima jumatate a cărții este mai degrabă un haos, parcă autoarea nu a reușit sa duca de la un capăt la altul o idee. O mai salvează a doua parte, ceva mai animata și mai închegată ca narațiune.

    În fine, pot spune ca personajele mi-au plăcut ca și construcție. Samuel a trecut printr-o trauma înfiorătoare – cu toate ca descrierea trairilor lui nu o prea simți cu sufletul, ci doar o conștientizezi si abia o percepi – iar venirea lui la Londra spera ca îi va da un impuls de a-și mai ușura sufletul.

    Și astfel o întâlnește – nu,de fapt o caută – pe Emmeline, o aristocrata pana în vârful unghiilor. Se plac încă de la început, dar diferențele sociale dintre ei trag greu în balanța unei relații.

    Personajul Emmeline mi-a plăcut mai mult, parcă am simtit-o mai mult, i-am înțeles mai bine zbuciumul și durerea. Dar mi-ar fi plăcut sa îl simt și pe Samuel, chiar mai din plin, având in vedre prin câte a trecut și ce fel de om este. Mi-ar fi plăcut sa îi descrie mai mult latura lui sălbatică, latura lui de om liber, neîncastusat de normele unei societăți închistate.

    Știu ca mă veți considera cârcotașa, dar nu pot sa-i dau mai mult de 8.

    E. Hoyt va rămâne printre autoarele bune, din punctul meu de vedere, dar cu Gustul ispitei nu m-a impresionat. Dar abia aștept sa îi citesc următoarea carte a seriei.

    Apropo, cam la fel am pățit cu Doamna de companie a lui L. Heath, ca apoi, următoarea din serie, sa mă facă sa plâng. .. :gandesc:

Lasa un comentariu. Participa la discutie!

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.