Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Libertatea: „O tinta seducatoare” de Kerrigan Byrne

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

O țintă seducătoare

de Kerrigan Byrne

 

Aparitie: sambata, 14 aprilie 2018, cu ziarul Libertatea

Preţ revistă + carte romantică:  13,99 lei

 

Titlul în engleză: The Hunter

Număr pagini: ~

An apariţie: 2016 (in USA) / 2018 (Romania)

Seria Victorian Rebels / Rebeli victorieniTâlharul de inimi, O țintă seducătoare, The Highlander, The Duke, The Scot Beds His Wife, The Duke with the Dragon Tattoo

 

Mulțumesc Isabel pentru recenzia cărții.

Personajele din prima carte a seriei, Tâlharul de inimi, apar în roluri secundare acum, deci ne putem reîntâlni cu Dorian și Farrah, ba chiar și cu Morley, șeful poliției. Sincer, tot sper ca autoarea să scrie o carte și despre el, după cum a promis cândva.

Dar în această carte e vorba de Christopher Argent, asasin plătit cu inimă de gheață și Millie LeCour, actriță de o frumusețe seducătoare. Problema e că asasinul nostru e plătit să o omoare și el este un om de cuvânt în profesia sa. Vă imaginați deci procesele sale de conștiință atunci când își dă seama că nu își poate duce misiunea la bun sfârșit, pentru că e atras de o manieră irezistibilă de prezumtiva sa victimă!

Lăsând gluma la o parte, Christopher e, într-un fel, un personaj și mai tulburat decât Dorian, pentru că el și-a petrecut o bună parte din viață în închisoare nu pentru că ar fi făcut ceva, ci pentru că a fost născut acolo de mama sa și lăsat în libertate numai pe la 18 ani. O astfel de istorie de viață explică de ce Christopher nu are nici sentimente nici valori și face cu atât mai dificilă recuperarea sa de partea umanității. Ceea ce, evident, se întâmplă, că altfel cartea n-ar fi fost scrisă. Relația între el și Millie începe ca una strict sexuală, el oferindu-i acesteia protecție pentru ea și pentru Jakub, fiul ei, în schimbul unei nopți petrecută împreună. Tot evident, atât nu e de ajuns, iar prezența copilului reușește să înmoaie, până la urmă, inima asasinului fără inimă.

Carte e plină de tot soiul de întâmplări și vă spun de la început că e foarte întunecată, într-un fel, poate chiar mai întunecată decât prima, iar răscumpărarea lui Christopher e și mai dificilă decât a fost cea a lui Dorian. Dar, cum am mai spus, Kerrigan Byrne scrie bine, rândurile în care descrie măruntaiele urâte ale Londrei victoriene sunt sugestive, suspansul e bine construit. Dacă acceptăm premisele destul de greu de înghițit, personajele evoluează într-o manieră credibilă.

Mie mi-a plăcut și o să citesc, la un moment dat, și alte cărți din serie, atunci când voi fi dispusă la o altă doză de întuneric, sânge și groază.

 

 Copertă România:

Copertă USA:

Cărţi romantice din colectia Iubiri de poveste (listă)
Carti Iubiri de poveste (aprilie 2018)
Liste cărţi autoare
Lista carti Anna Harrington

 

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Participa si tu la comentarii:


  1. Kerrygan Byrne, O țintă seducătoare

    Personajele din prima carte a seriei, Tâlharul de inimi, apar în roluri secundare acum, deci ne putem reîntâlni cu Dorian și Farrah, ba chiar și cu Morley, șeful poliției. Sincer, tot sper ca autoarea să scrie o carte și despre el, după cum a promis cândva.
    Dar în această carte e vorba de Christopher Argent, asasin plătit cu inimă de gheață și Millie LeCour, actriță de o frumusețe seducătoare. Problema e că asasinul nostru e plătit să o omoare și el este un om de cuvânt în profesia sa. Vă imaginați deci procesele sale de conștiință atunci când își dă seama că nu își poate duce misiunea la bun sfârșit, pentru că e atras de o manieră irezistibilă de prezumtiva sa victimă!
    Lăsând gluma la o parte, Christopher e, într-un fel, un personaj și mai tulburat decât Dorian, pentru că el și-a petrecut o bună parte din viață în închisoare nu pentru că ar fi făcut ceva, ci pentru că a fost născut acolo de mama sa și lăsat în libertate numai pe la 18 ani. O astfel de istorie de viață explică de ce Christopher nu are nici sentimente nici valori și face cu atât mai dificilă recuperarea sa de partea umanității. Ceea ce, evident, se întâmplă, că altfel cartea n-ar fi fost scrisă. Relația între el și Millie începe ca una strict sexuală, el oferindu-i acesteia protecție pentru ea și pentru Jakub, fiul ei, în schimbul unei nopți petrecută împreună. Tot evident, atât nu e de ajuns, iar prezența copilului reușește să înmoaie, până la urmă, inima asasinului fără inimă.
    Carte e plină de tot soiul de întâmplări și vă spun de la început că e foarte întunecată, într-un fel, poate chiar mai întunecată decât prima, iar răscumpărarea lui Christopher e și mai dificilă decât a fost cea a lui Dorian. Dar, cum am mai spus, Kerrigan Byrne scrie bine, rândurile în care descrie măruntaiele urâte ale Londrei victoriene sunt sugestive, suspansul e bine construit. Dacă acceptăm premisele destul de greu de înghițit, personajele evoluează într-o manieră credibilă.
    Mie mi-a plăcut și o să citesc, la un moment dat, și alte cărți din serie, atunci când voi fi dispusă la o altă doză de întuneric, sânge și groază.

    • Ohohooo si buhuhuuu! 😛
      Multumim Isabel! :yeah:
      Cred ca ar trebui sa cumpar cartile astea, acum cat le mai gasesc la chioscuri. 😉

    • Vad ca editura traduce la foc automat, e deja anuntata pentru luna mai a treia carte, care cred ca e cu un soi de frate vitreg al lui Dorian.

    • Deci, e de bine!

    • Foarte interesantă ideea unei vieți trăite în închisoare, de la naștere începând. Îmi stârnește curiozitatea.
      Am mai căutat să citesc păreri despre Kerrigan Byrne pe goodreads și am făcut rost și de Tâlharul de inimi. Cred că am să-mi pun deoparte obiecțiile inițiale referitoare la sursele de inspirație și am să o citesc ca să văd cum mă înțeleg cu autoarea. Încep cu începutul, deși prezentarea făcută la O țintă seducătoare mi se pare mai interesantă :mrgreen: .

    • Ar trebui inceput cu Talharul de inimi, pentru ca Argent apare deja de acolo si sunt precizate coordonatele pe care evolueaza personajele. Este schitata contra-societatea pe care au construit-o personajele masculine si pe care femeile urmeaza sa o umanizeze.

    • Mi-a placut comentariul tau! „Contra-societatea”!

    • Kikirikimiki :

      Isabel pe aceasta nu o pierd o iau sâmbătă sigur 😉
      Bravooo, mai convins :ap:

    • Sunt de acord cu tine ,K.B. scrie bine, avand grija ca personajele sa fie foarte bine conturate.Mult mai bine decat L.Kleypas dupa parerea mea.Daca aceste carti sunt „intunecate”atunci ce sa ma spunem de genul thriller sau horror.Sa nu uitam ca sunt totusi carti incadrate la genul romance ,deci premisele greu de inghitit suna putin pretentios.Cu respect.

    • Cred ca am mai spus-o si cu alte ocazii: faptul ca aceste carti apartin genului romance nu inseamna ca trebuie gindite prost si scrise neglijent.
      Iar daca noi citim si astfel de romane din genul historical romance, nu inseamna ca nu avem pretentii de calitate in ceea ce priveste trama, stilul, constructia epica, componenta socio-psiho-emotionala, racordarea si raportarea corecta la epoca la care se face referire etc.
      Cu respect!

    • @Fan -suna foarte pretentios,dar „da bine”.Va doresc sa gasiti cat mai multe carti de dragoste in care componenta socio-psiho-emotionala sa se faca cu raportarea corecta la epoca de care se face vorbire.Cu respect.

    • Multumesc! Da, poate ca suna pretentios, dar tuturor le place o carte buna!
      Si am citit multe astfel de carti de care faceti vorbire, chiar si in colectiile „Iubiri de poveste” si „Carti romantice” ale editurii Lira/Litera!

    • M-ai facut curioasa. O carte historical intunecata?

    • Chiar foarte! Asa e toata seria, sunt acum la a treia carte, Demonul scotian, pe la jumatate, si s-ar putea sa raman acolo. Nu mi se intampla des sa nu pot termina o carte, dar aceasta s-ar putea sa ramana in aer. Nu ca ar fi chiar atat de dura, dar imi dau seama ca tipul acesta de carti nu e genul meu. Prefer lecturile mai „light”.

  2. Kikirikimiki :

    P. S îmi place coperta :ap:, mai ales îmbrăcămintea ei

  3. De când am terminat Tâlharul de inimi am fost nerăbdătoare să citesc cartea asta. Mă așteptam să-mi placă mult mai mult decât prima deoarece Argent părea un personaj pe gustul meu: misterios, taciturn și eficient. Totuși, povestea nu m-a prins în maniera covârșitoare în care mă așteptam să o facă. N-aș ști să spun de ce, probabil pentru că nu am reușit să mă conectez emoțional cu personajele. Povestea e chiar întunecată, protagonistul e profund avariat, conflictul e acolo, drama, angoasa, neliniștea. Dar ceva a lipsit.

    Prologul a fost visceral, răscolitor de-a dreptul. E foarte dur și am simțit lipsa oricărei speranțe. E extraordinar scris și a fost partea pe care am simțit-o cel mai bine din toată cartea. Reprezintă practic nașterea lui Christopher Argent, asasinul letal, brutal și nemilos care nu ratează niciodată și nu lasă vreun martor să spună povestea. Am simțit drama unui copil care își ține în brațe mama în timp ce aceasta moare după ce, mai devreme, ea îl alintase și cântaseră împreună cântece de leagăn. Am simțit gravitatea cadrului, senzația de abis, de frig, de foame, de nimic a unui băiețel născut în închisoare. Premisa a fost extrem de profundă și răvășitoare; nici nu gândul nu poți gândi cum să crească un copil născut în prizonierat, un copil eliberat abia la majorat, un copil fără nicio vină, nicio greșeală, dar care din cauza sorții își pierde toată căldura și umanitatea. Care nu a avut din start nicio șansă la inocență și la copilărie. Să spui că e nedrept e prea puțin.

    Și cam asta a fost partea care mi-a transmis cel mai mult în toată povestea, care m-a trecut prin toate stările și gândurile. Nu-i vorbă, cartea e plină de momente puternice și drumul spre răscumpărare e lung, dar personajele nu le-am găsit atât de vii și expresive precum cuplul Dorian&Farah. Probabil și din cauză că povestea de față în mare parte se desfășoara doar pe durata a 4-5 zile și atunci sentimentele și acțiunile pe care încercă să le revendice personajele, cu precădere cele de dragoste, par mai puțin credibile.

    Povestea de la un punct încolo seamănă mult cu cea din Dragul meu necunoscut din seria Maiden Lane a lui Elizabeth Hoyt. Chiar bine de tot. [spoiler title=” „]În ambele cărți avem o actriță, mamă singură pentru un băiețel. Dar de fapt, nu este ea mama, ci prietena cea mai bună, care a murit, iar ea și-a asumat maternitatea în locul ei. Tatăl copilului dorește să o ucidă și să revendice băiatul… mă rog, aici e o mică întoarcele din condei, pe care cititorul o bănuiește de la un moment încolo. Femeia aceasta este de fapt virgină, iar protectorul pe care și-l găsește, protagonistul adică, are în spate ani de prizonierat și o statură impozantă.[/spoiler] De asemenea, în cartea aceasta povestea e construită diferit față de prima parte, sunt foarte multe pasaje lungi cu gândurile personajelor. Multă introspecție adică, în care de la un punct încolo simți că autoarea ar fi trebuit să bage foarfeca. Cred că dozajul acesta este un minus, ca de altfel și faptul că m-am plictisit efectiv de câte ori am citit că Argent era un bărbat masiv, foarte masiv, deosebit de masiv, mare, de statură impresionantă, viking, solid, falnic etc. etc. Văleu, cred că și peste ani de zile, când voi fi uitat complet povestea, tot îmi voi aminti despre ce mare era Christopher Argent la cât a avut grijă să-mi tot repete autoarea.

    În pofida acestei insistări, Kerrigan Byrne scrie bine și prezintă povestea și răscumpărarea lui Christopher de către Millie într-un mod atrăgător și credibil, sigur, lăsând la o parte anumite inconsecvențe în acțiunile și gândirea personajelor coroborate cu perioada aleasă. Cu toate că unele detalii ar merita tratate mai atent sau eventual lăsate la o parte, mă refer aici la niște referiri care apar în prima parte a a cărții privitoare la contesa Erszebet Bathory și la Vlad Tepeș care sunt nepotrivite în Marea Britanie în anul 1877. În primul rând statutul social al personajelor nu permitea ca acestea să fie la curent cu povestea contesei sângeroase care era în fond un personaj local, central european, și la scară globală e cunoscută mai târziu, iar în al doilea rând romanul Dracula a lui Bram Stocker care a popularizat ideea de vampir a lui Vlad apare abia la două decenii după momentul poveștii de față.

    Ce ar mai fi de spus este că povestea are, pe alocuri, scene pentru stomace mai tari, atingând inclusiv teme pe care nu le-am mai găsit menționate în cărți romantice.
    Mi-a plăcut mai mult prima din serie (acum că stau să mă gândesc și povestea s-a mai așezat în mintea mea, cred că am notat-o cam slab), dar o recomand și pe aceasta, este solidă și merită citită și cred că alte persoane se vor conecta la această carte mult mai bine decât am reușit eu.

Lasă un răspuns la Isabel Anulează răspunsul

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.