Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Libertatea: „Onoarea unui talhar” de Christi Caldwell

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

 

Onoarea unui tâlhar

de Christi Caldwell

 

Aparitie: sambata, 21 octombrie 2017, cu ziarul Libertatea

Preţ revistă + carte romantică:  13,99 lei

 

Titlul în engleză: The Scoundrel’s Honor

Număr pagini: ~

An apariţie: 2017 (in USA) / 2017 (Romania)

Seria Sinful Brides / Mirese păcătoase: Pariul unui crai, Onoarea unui crai, The Lady’s Guard, The Heiress’s Deception

 

Mulțumesc Rebe pentru recenzia cărții.

“Onoarea unui tâlhar” este o carte foarte diferită de prima din serie, “Pariul unui crai”, în primul rând datorită modului în care este scrisă. Este mult mai aerisită, curățită de toată încâlceala de gânduri și narațiune multă vs. dialog puțin și sufocat care în cartea anterioară lăsau impresia unui hățiș veritabil.

De asemenea nu e nici pe departe la fel de întunecată, deși temele din prima carte sunt prezente și aici. Cred că acest lucru se datorează faptului că Ryker este bărbat și încă din copilărie a dezvoltat o toleranță uimitoare la lumea crudă și nemiloasă care îl înconjura; e mai degrabă taciturn, cel puțin la început, afundat în muncă, împăcat cu soarta lui și atunci nu se gândește la stihiile trecutului chiar dacă acestea când și când încă îl bântuie.

O altă explicație poate fi dată și de personajul feminin principal, Penelope. Spre deosebire de “Pariul unui crai” unde ambii erau marcați într-un fel sau altul de trecut, Penelope este o fată tânără, de nici nouăsprezece ani, inocentă, chiar dacă familia ei a trecut prin două scandaluri date de surorile ei mai mari. Inițial recunosc că m-a uimit opțiunea autoarei, nu-mi venea să cred că are de gând să-l cupleze de colțosul Ryker, proprietar de tripou, bătăuș, cuțitar, nemilos, bastard prin naștere, cu o copilă ingenuă fără experiență cu bărbații. Din punctul acesta de vedere contrastul a fost puternic, iar autoarea a ținut să-l sublinieze și mai mult menționând că Penelope purta rochii albe din mătase cu dantelă și căra după ea un jurnal în care scrisese pe când era doar o fetiță, în vreme ce Ryker trăia într-un club întunecat, dormea într-o cameră fără ferestre, lucra la un birou auster și era un om cu o viață atent programată, iar ce nu intra în program merita ignorat cu desăvârșire.

Și totuși autoarea a reușit să facă în așa fel încât să-I potrivească. Relația lor mi s-a părut mult mai electrizantă decât cea dintre Helena și Robert, amândoi au fost puternici, inteligenți, curajoși și loiali și personal Ryker mi s-a părut un erou mult mai captivant, interesant și sexy decât cumnatul său. Sigur, a contribuit mult la asta aura sa de ticălos până în măduva oaselor, interesat doar de clubul său până într-acolo încât e dispus să se căsătorească că o fată pe care a prins-o în grădină, încapabil de sentimente, distant inclusive față de propria familie.

Începutul mi s-a părut cam forțat, regele îl ridicase pe Ryker la rangul de lord pentru că l-a salvat pe Robert în prima carte, pretext folosit de autoare ca să-l aducă la balul surorii lui -pentru că el nu ieșea deloc din club, iar acolo el și Penelope să fie suprinși într-o ipostază compromițătoare și ulterior nevoiți să se căsătorească: el pentru imaginea clubului lui, ea pentru reputația și viitorul surorii ei mai mici și nemăritate. Însă după aceea a fost amuzant să văd cum, câteva zile după nuntă, deja cădeau una câte una barierele pe care și le ridicase în jur invincibilul Ryker. Și cum Penelope a intrat după nuntă în club și i-a dat peste cap viața lui perfect aranjată. Mi-a plăcut cum Penelope incetul cu încetul s-a impus și și-a făcut loc în viața lui și a fraților lui, nemulțumiți de căsătoria lui Ryker și de prezența ei. În special scenele cu Niall au fost interesante, poate și din cauza căpoșeniei și obtuzeniei acestuia, până în momentul în care Penelope își dovedește loialitatea și îl salvează, câștigându-l astfel pe viață.

Pe de altă parte, povestea, desigur, are și minusuri. Treaba cu Killoran de exemplu a rămas în coadă de pește. Probabil va fi reluată în cartea următoare, însă măcar un indiciu ar fi trebuit să ne lase și autoarea despre ce s-a întâmplat cu acesta după ce Ryker le-a cerut fraților să-I pună pielea în băț. De asemenea, n-a lămurit deznodământul cu clubul, puternic afectat de bătăi și scandaluri. Cartea menționează că Ryker a acceptat în final să renunțe la prostituate, dar dacă clubul și-a revenit și a făcut în continuarea profit nu a fost menționat.

Și, în fine, pentru că tot m-am raportat la prima carte din serie, aceasta avea două fire narative începute pe care m-aș fi așteptat să le regăsesc și aici, măcar menționate într-un rând două. Mai întâi, e vorba de absența totală a ducelui de Wilkinson, tatăl lui Ryker, de care știm din prima carte că Ryker nu voia să aibă nimic de-a face cu el. Mă așteptam totuși ca ducele, care s-a arătat imediat interesat de regăsirea Helenei, să face măcar un pas să-și recâștige fiul, ori măcar o felicitare în persoană pentru căsătoria acestuia. Și în al doilea rând este Diana, fiica legitimă a ducelui, deci sora vitregă a lui Ryker. Diana spre finalul primei cărți o însoțește înspre club pe Helena, dornică să-și cunoască fratele, pe Ryker. Știm despre ea că intră în club și strigă după ajutor pentru Helena. Dar în această carte a complet absent; aș fi vrut să aflu dacă măcar a făcut cunoștință cu Ryker și ce părere are el despre ea, cu atât mai mult cu cât a trecut un an de la nunta Helenei, iar Helena și Diana s-au înțeles de la început foarte bine. În plus, următoarea carte din serie va prezenta povestea dintre ea și Niall. Dar anticipez, despre toate astea sper să primesc răspuns cât de curând, editura să facă bine să traducă în timp util cărțile ca să nu uit din poveste.

În concluzie, cartea mi-a plăcut și deși i-a lipsit acea doză de profunzime și de întunecime pe care a avut-o prima din serie, a compensat mult în alte părți. N-aș spune că-i mai bună decât prima, după cum n-aș spune nici că-i mai rea, cele două povești fiind abordate și prezentate diferit, așa că le voi nota la fel. M-a prins această serie a celor patru frați și o soră plini de cicatrice, supraviețuitori în St. Gilles, așa încât aștept să le citesc și pe următoarele.

 

Copertă USA:

honor

Copertă România:

onoarea unui talhar

Cărţi romantice din colectia Iubiri de poveste (listă)
Carti Iubiri de poveste (octombrie 2017)
Liste cărţi autoare

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Libertatea: "Onoarea unui talhar" de Christi Caldwell, 10.0 out of 10 based on 3 ratings
Votez cartea cu (5 / 2)

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Sectiune comentarii

31 comentarii la "Libertatea: „Onoarea unui talhar” de Christi Caldwell"

avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcatyeahpanda1haha1hallogirl10bir1hol1scos_limbacloud9hula1reading5zidbored50sleepnobahdesnice7booksfreez1heart1chicpev1ceai_tare_1hallo3dancingsa_bemhaha2
  (Click ca sa te abonezi via e-mail)  
aboneaza-te la:
dovis
(cititor)
dovis

Fan -- mie mi se pare ca Lorraine Heath e mai dramatica, foloseste suferinta fizica pentru a accentua chinul, sentimentele si izbavirea si alinarea prin iubire a personajelor -- imi plac foarte mult cartile ei cum imi plac si cele ale Sarei MacLean.
Nu pot face o ierarhie intre cele doua autoare pentru ca in ierarhia cartilor preferate povestile lor se intrepatrund.
De Cara Elliot nu am citit decat Tentatia fructului oprit care mi-a placut, iar de Christi Caldwell nu am citit deocamdata nimic.

maya
(cititor)
maya

Este o carte slabută….se cam bate moneda pe o traire anume descrisa pana te plictisesti iar intamplari destul de putine…..
Merge daca esti obosit si nu ai ce citi…cel putin din punctul meu de vedere , dar pe de alta parte gusturile nu se discuta…..

Kikirikimiki
(cititor)
Kikirikimiki

@maya: pe aceleași sentimente merg și eu, nu prea ma impresionat cu nimica bored50 Mai mult mi-a plăcut prima carte din serie, dar asa cum ai zis și tu gusturile nu se discuta heart5

Alexandra
(cititor)
Alexandra

@maya: yeah Mă bate candul sa încep și eu seria. Încă nu stiu, să văd cum stau cu timpul. gandesc

Rebe
(cititor)
Rebe
Votez cartea cu :
     
“Onoarea unui tâlhar” este o carte foarte diferită de prima din serie, “Pariul unui crai”, în primul rând datorită modului în care este scrisă. Este mult mai aerisită, curățită de toată încâlceala de gânduri și narațiune multă vs. dialog puțin și sufocat care în cartea anterioară lăsau impresia unui hățiș veritabil. De asemenea nu e nici pe departe la fel de întunecată, deși temele din prima carte sunt prezente și aici. Cred că acest lucru se datorează faptului că Ryker este bărbat și încă din copilărie a dezvoltat o toleranță uimitoare la lumea crudă și nemiloasă care îl înconjura; e mai degrabă taciturn, cel puțin la început, afundat în muncă, împăcat cu soarta lui și atunci nu se gândește la stihiile trecutului chiar dacă acestea când și când încă îl bântuie. O altă explicație poate fi dată și de personajul feminin principal, Penelope. Spre deosebire de “Pariul unui crai” unde ambii erau marcați într-un fel sau altul de trecut, Penelope este o fată tânără, de nici nouăsprezece ani, inocentă, chiar dacă familia ei a trecut prin două scandaluri date de surorile ei mai mari. Inițial recunosc că m-a uimit opțiunea autoarei, nu-mi venea să cred că are de gând să-l cupleze de colțosul Ryker, proprietar de tripou, bătăuș, cuțitar, nemilos, bastard prin naștere, cu o copilă ingenuă fără experiență cu bărbații. Din punctul acesta de vedere contrastul a fost puternic, iar autoarea a ținut să-l sublinieze și mai mult menționând că Penelope purta rochii albe din mătase cu dantelă și căra după ea un jurnal în care scrisese pe când era doar o fetiță, în vreme ce Ryker trăia într-un club întunecat, dormea într-o cameră fără ferestre, lucra la un birou auster și era un om cu o viață atent programată, iar ce nu intra în program merita ignorat cu desăvârșire. Și totuși autoarea a reușit să facă în așa fel încât să-I potrivească. Relația lor mi s-a părut mult mai electrizantă decât cea dintre Helena și Robert, amândoi au fost puternici, inteligenți, curajoși și loiali și personal Ryker mi s-a părut un erou mult mai captivant, interesant și sexy decât cumnatul său. Sigur, a contribuit mult la asta aura sa de ticălos până în măduva oaselor, interesat doar de clubul său până într-acolo încât e dispus să se căsătorească că o fată pe care a prins-o în grădină, încapabil de sentimente, distant inclusive față de propria familie. Începutul mi s-a părut cam forțat, regele îl ridicase pe Ryker la rangul de lord pentru că l-a salvat pe Robert în prima carte, pretext folosit de autoare ca să-l aducă la balul surorii lui -pentru că el nu ieșea deloc din club, iar acolo el și Penelope să fie suprinși într-o ipostază compromițătoare și ulterior nevoiți să se căsătorească: el pentru imaginea clubului lui, ea pentru reputația și viitorul surorii ei mai mici și nemăritate. Însă după aceea a fost amuzant să văd cum, câteva zile după nuntă, deja cădeau una câte una barierele pe care și le ridicase în jur invincibilul Ryker. Și cum Penelope a intrat după nuntă în club și i-a dat peste cap viața lui perfect aranjată. Mi-a plăcut cum Penelope incetul cu încetul s-a impus și și-a făcut loc în viața lui și a fraților lui, nemulțumiți de căsătoria lui Ryker și de prezența ei. În special scenele cu Niall au fost interesante, poate și din cauza căpoșeniei și obtuzeniei acestuia, până în momentul în care Penelope își dovedește loialitatea și îl salvează, câștigându-l astfel pe viață. Pe de altă parte, povestea, desigur, are și minusuri. Treaba cu Killoran de exemplu a rămas în coadă de pește. Probabil va fi reluată în cartea următoare, însă măcar un indiciu ar fi trebuit să ne lase și autoarea despre ce s-a întâmplat cu acesta după ce Ryker le-a cerut fraților să-I pună pielea în băț. De asemenea, n-a lămurit deznodământul cu clubul, puternic afectat de bătăi și scandaluri. Cartea menționează că Ryker a acceptat în final să renunțe la prostituate, dar dacă clubul și-a revenit și a făcut în continuarea profit nu a fost menționat. Și, în fine, pentru că tot m-am raportat la prima carte din serie, aceasta avea două fire narative începute pe care m-aș fi așteptat să le regăsesc și aici, măcar menționate într-un rând două. Mai întâi, e vorba de absența totală a ducelui de Wilkinson, tatăl lui Ryker, de care știm din prima carte că Ryker nu voia să aibă nimic de-a face cu el. Mă așteptam totuși ca ducele, care s-a arătat imediat interesat de regăsirea Helenei, să face măcar un pas să-și recâștige fiul, ori măcar o felicitare în persoană pentru căsătoria acestuia. Și în al doilea rând este Diana, fiica legitimă a ducelui, deci sora vitregă a lui Ryker. Diana spre finalul primei cărți o însoțește înspre club pe Helena, dornică să-și cunoască fratele, pe Ryker. Știm despre ea că intră în club și strigă după ajutor pentru Helena. Dar în această carte a complet absent; aș fi vrut să aflu dacă măcar a făcut cunoștință cu Ryker și ce părere are el despre ea, cu atât mai mult cu cât a trecut un an de la nunta Helenei, iar Helena și Diana s-au înțeles de la început foarte bine. În plus, următoarea carte din serie va prezenta povestea dintre ea și Niall. Dar anticipez, despre toate astea sper să primesc răspuns cât de curând, editura să facă bine să traducă în timp util cărțile ca să nu uit din poveste. În concluzie, cartea mi-a plăcut și deși i-a lipsit acea doză de profunzime și de întunecime pe care a avut-o prima din serie, a compensat mult în alte părți. N-aș spune că-i mai bună decât prima, după cum n-aș spune nici că-i mai rea, cele două povești fiind abordate și prezentate diferit, așa că le voi nota la fel. M-a prins această serie a celor patru frați și o soră plini de cicatrice, supraviețuitori în St. Gilles, așa încât aștept să le citesc și pe următoarele.
erika
(cititor)
erika citeste: K.A. Tucker - In patru secunde ai pierdut totul

Nici eu nu am luat cartea, dar o notez, poate dupa ce se traduce intreaga serie, ma apuc si eu de ea (la un moment dat) wink

Rebe
(cititor)
Rebe

Erika, cred că o să fii mai câștigată așa wink . Eu sper ca editura să traducă repede cărțile, câtă vreme am limpede în minte povestea și legăturile dintre personaje mrgreen .

Yulya
(cititor)
Yulya citeste: Nimic mai mult - Anna Todd

Nu am luat cartea,dar ma bucur sa aflu ca e o poveste frumoasa,Felicitari!

Titam
(cititor)
Titam citeste: Dorinte nobile de Elizabeth Hoyt

Minunata recenzie ,Rebe ! Cu atat mai mult cu cat am citit si eu cartea si sunt de acord cu ceea ce ai scris tu ! yeah
Si eu am crezut ca ducele de Wilkinson il va recunoaste pe Ryker si ca ii va lasa lui titlul si mostenirea .La urma urmelor e singurul lui baiat !Dar se pare ca autoarea a preferat sa-i atribuie altfel un titlu ca sa simplifice povestea.Poate ca vom avea o surpriza si in urmatoarea carte se va intalni Ryker cu tatal lui .

Alexandra
(cititor)
Alexandra citeste: O mostenitoare scandaloasa de Lorraine Heath

zece_din_zece zece_din_zece zece_din_zece zece_din_zece

Kikirikimiki
(cititor)
Kikirikimiki citeste: Secretul contesei-Lorraine Heath

Bravooo Rebe , frumoasă recenzie, se vede clar ca ți-a plăcut mult. De când aștept bored50 ca editura sa traducă și următoarea carte din serie am făcut și câteva fire albe chic
Stai liniștită în legătură cu așezatul în pagină, nu contează cum a ieșit, important este ca ai scris frumos și ca s-a înțeles wink

charm
(cititor)
charm citeste: Un barbat indragostit de Lisa Kleypas

Multumim Rebe! Foarte frumoasa prezentare, o adevarata analiza! ap

Rebe
(cititor)
Rebe

Vai, ce urât, îmi postează un bloc imens de text. shock Îmi pare rău, am pus spațiu de un rând între paragrafe să aerisesc, nu știu de ce nu le-a luat. cry

dovis
(cititor)
dovis citeste: Masca dragostei - Lorraine Heath

Nu iti face probleme pentru bloc, am citit cu placere prezentarea ta, nu am simtit ca e prea lunga -- dupa cele ce ai spus aici mi-ar place sa citesc si eu povestea ap

Rebe
(cititor)
Rebe
Votez cartea cu :
     

Pentru inima unei doamne (The lady’s guard) este cea de-a treia carte din seria Sinful Brides și povestea Dianei, sora vitregă a Helena și a lui Ryker, respectiv a lui Niall, unul dintre frații de cruce și adunat de pe stradă ai celor doi.
Am așteptat multe luni să apară cartea în română și pot spune că a meritat din plin.

Diana Verney este fiică de duce. La prima vedere n-ar trebui să aibă nicio grijă pe lume, să fie o prințesă răsfățată și o aristocrată cu nasul pe sus. Și totuși Diana este o persoană extraordinar de singură. Crescută de o mamă aspră care a educat-o doar ca să fie o nobilă perfectă care să încheie o căsătorie avantajoasă, ea se trezește disprețuită de înalta societate după ce mama ei a înnebunit și a sfârșit închisă la Bedlam. Tatăl ei în schimb o ignoră, căci este fiica rezultată dintr-o căsătorie aranjată și nu Helena sau Ryker, copiii rezultați din legătura lui cu o femeie pe care a iubit-o. Servitorii se ocupă de necesitățile ei și atât. Nu are niciun prieten, iar lumea în general o privește fără să o vadă. După ce mama ei a înnebunit nu este invitată pe nicăieri, stă toată ziua în colivia aurită care îi este casă și pictează. Sora ei Helena, cu care legase o relație de prietenie în prima carte, locuiește departe de Londra. Fratelui, Ryker, n-a dat niciodată vreun semn că l-ar interesa persoana ei. E complet singură. Dar când își dă seama că cineva vrea să o omoare, decide să meargă la clubul lui Ryker și să-i ceară acestuia protecția, cu singura speranță că sângele apă nu se face.

Ryker o crede și îi asigură un paznic, pe fratele său de stradă și paznicul clubului, țâfnosul Niall Marksman. Un cuțitar orfan, fost hoț, fără nume, morocănos și amenințător care își dorește să fie oriunde în altă parte decât dadăca unui membru al nobilimii pe care îi disprețuiește încă din copilărie. Cu toate astea se vede timp de o lună sughiurnit în mijlocul aristocrației, departe de clubul care a însemnat până atunci toată existența lui, departe de locurile unde a crescut, pe care le cunoaștea și unde se simțea acasă.

Deși prima jumătate a cărții este mai lină, mai lipsită de acțiune, a fost foarte interesant de urmărit tatonările celor doi. Discuțiile lor bine construite, mârâiturile lui Niall, solitudinea dureroasă care o înconjura pe Diana. Am simțit din plin povestea, am fost tristă cu personajele și am râs totodată cu ele, cu precădere la interacțiunile celor patru frați. Sunt încântată că toate întrebările cu care am rămas după cartea anterioară, toate nelămuririle și firele lăsate în coadă de pește au fost lămurite. Deși seria a debutat mai stângaci, Christi Caldwell dovedește din nou, după Onoarea unui tâlhar, că știe să creeze o poveste și să o scrie cum trebuie astfel încât să transmită atmosfera aferentă. Și în fond că spune o poveste, nu umple paginile numai cu dorință pur fizică și scene de dragoste -nu că aș avea ceva împotriva lor, nu-s așa de puritană să mă plâng de scenele de amor când citesc o carte de dragoste, doar că am dat peste destule cărți pe care le-am perceput doar ca pe niște tratate de poftă carnală și nimic mai mult. Mă bucur că i-am acordat o șansă cu seria asta și o recomand.

Mi-au plăcut discuțiile dintre frați, mi-a plăcut cu Ryker a fost liantul care a legat poveștile, că l-am văzut în sfârșit interacționând că tatăl său și cu Diana, mi-au plăcut personajele secundare și mai ales cele principale. N-am ghicit niciun moment răufăcătorul, chiar mă întrebam cine ar putea fi odată ce suspectul evident ieșise din calcul și mai ales de ce i-ar vrea răul Dianei, motiv pentru care am apreciat mult cum autoarea a reușit să înnoade firele la final și să-l scoată la lumină, făcând totodată legătura și cu celelalte cărți.

Iar dacă iau în calcul și ora indecentă la care am mers la culcare astă-noapte, pot spune că am avut parte în această carte de tot ce mi-aș fi dorit să găsesc într-o poveste romantică!

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.