Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Libertatea: „Onoarea unui talhar” de Christi Caldwell

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)

 

Onoarea unui tâlhar

de Christi Caldwell

 

Aparitie: sambata, 21 octombrie 2017, cu ziarul Libertatea

Preţ revistă + carte romantică:  13,99 lei

 

Titlul în engleză: The Scoundrel’s Honor

Număr pagini: ~

An apariţie: 2017 (in USA) / 2017 (Romania)

Seria Sinful Brides / Mirese păcătoase: Pariul unui crai, Onoarea unui crai, The Lady’s Guard, The Heiress’s Deception

 

Mulțumesc Rebe pentru recenzia cărții.

“Onoarea unui tâlhar” este o carte foarte diferită de prima din serie, “Pariul unui crai”, în primul rând datorită modului în care este scrisă. Este mult mai aerisită, curățită de toată încâlceala de gânduri și narațiune multă vs. dialog puțin și sufocat care în cartea anterioară lăsau impresia unui hățiș veritabil.

De asemenea nu e nici pe departe la fel de întunecată, deși temele din prima carte sunt prezente și aici. Cred că acest lucru se datorează faptului că Ryker este bărbat și încă din copilărie a dezvoltat o toleranță uimitoare la lumea crudă și nemiloasă care îl înconjura; e mai degrabă taciturn, cel puțin la început, afundat în muncă, împăcat cu soarta lui și atunci nu se gândește la stihiile trecutului chiar dacă acestea când și când încă îl bântuie.

O altă explicație poate fi dată și de personajul feminin principal, Penelope. Spre deosebire de “Pariul unui crai” unde ambii erau marcați într-un fel sau altul de trecut, Penelope este o fată tânără, de nici nouăsprezece ani, inocentă, chiar dacă familia ei a trecut prin două scandaluri date de surorile ei mai mari. Inițial recunosc că m-a uimit opțiunea autoarei, nu-mi venea să cred că are de gând să-l cupleze de colțosul Ryker, proprietar de tripou, bătăuș, cuțitar, nemilos, bastard prin naștere, cu o copilă ingenuă fără experiență cu bărbații. Din punctul acesta de vedere contrastul a fost puternic, iar autoarea a ținut să-l sublinieze și mai mult menționând că Penelope purta rochii albe din mătase cu dantelă și căra după ea un jurnal în care scrisese pe când era doar o fetiță, în vreme ce Ryker trăia într-un club întunecat, dormea într-o cameră fără ferestre, lucra la un birou auster și era un om cu o viață atent programată, iar ce nu intra în program merita ignorat cu desăvârșire.

Și totuși autoarea a reușit să facă în așa fel încât să-I potrivească. Relația lor mi s-a părut mult mai electrizantă decât cea dintre Helena și Robert, amândoi au fost puternici, inteligenți, curajoși și loiali și personal Ryker mi s-a părut un erou mult mai captivant, interesant și sexy decât cumnatul său. Sigur, a contribuit mult la asta aura sa de ticălos până în măduva oaselor, interesat doar de clubul său până într-acolo încât e dispus să se căsătorească că o fată pe care a prins-o în grădină, încapabil de sentimente, distant inclusive față de propria familie.

Începutul mi s-a părut cam forțat, regele îl ridicase pe Ryker la rangul de lord pentru că l-a salvat pe Robert în prima carte, pretext folosit de autoare ca să-l aducă la balul surorii lui -pentru că el nu ieșea deloc din club, iar acolo el și Penelope să fie suprinși într-o ipostază compromițătoare și ulterior nevoiți să se căsătorească: el pentru imaginea clubului lui, ea pentru reputația și viitorul surorii ei mai mici și nemăritate. Însă după aceea a fost amuzant să văd cum, câteva zile după nuntă, deja cădeau una câte una barierele pe care și le ridicase în jur invincibilul Ryker. Și cum Penelope a intrat după nuntă în club și i-a dat peste cap viața lui perfect aranjată. Mi-a plăcut cum Penelope incetul cu încetul s-a impus și și-a făcut loc în viața lui și a fraților lui, nemulțumiți de căsătoria lui Ryker și de prezența ei. În special scenele cu Niall au fost interesante, poate și din cauza căpoșeniei și obtuzeniei acestuia, până în momentul în care Penelope își dovedește loialitatea și îl salvează, câștigându-l astfel pe viață.

Pe de altă parte, povestea, desigur, are și minusuri. Treaba cu Killoran de exemplu a rămas în coadă de pește. Probabil va fi reluată în cartea următoare, însă măcar un indiciu ar fi trebuit să ne lase și autoarea despre ce s-a întâmplat cu acesta după ce Ryker le-a cerut fraților să-I pună pielea în băț. De asemenea, n-a lămurit deznodământul cu clubul, puternic afectat de bătăi și scandaluri. Cartea menționează că Ryker a acceptat în final să renunțe la prostituate, dar dacă clubul și-a revenit și a făcut în continuarea profit nu a fost menționat.

Și, în fine, pentru că tot m-am raportat la prima carte din serie, aceasta avea două fire narative începute pe care m-aș fi așteptat să le regăsesc și aici, măcar menționate într-un rând două. Mai întâi, e vorba de absența totală a ducelui de Wilkinson, tatăl lui Ryker, de care știm din prima carte că Ryker nu voia să aibă nimic de-a face cu el. Mă așteptam totuși ca ducele, care s-a arătat imediat interesat de regăsirea Helenei, să face măcar un pas să-și recâștige fiul, ori măcar o felicitare în persoană pentru căsătoria acestuia. Și în al doilea rând este Diana, fiica legitimă a ducelui, deci sora vitregă a lui Ryker. Diana spre finalul primei cărți o însoțește înspre club pe Helena, dornică să-și cunoască fratele, pe Ryker. Știm despre ea că intră în club și strigă după ajutor pentru Helena. Dar în această carte a complet absent; aș fi vrut să aflu dacă măcar a făcut cunoștință cu Ryker și ce părere are el despre ea, cu atât mai mult cu cât a trecut un an de la nunta Helenei, iar Helena și Diana s-au înțeles de la început foarte bine. În plus, următoarea carte din serie va prezenta povestea dintre ea și Niall. Dar anticipez, despre toate astea sper să primesc răspuns cât de curând, editura să facă bine să traducă în timp util cărțile ca să nu uit din poveste.

În concluzie, cartea mi-a plăcut și deși i-a lipsit acea doză de profunzime și de întunecime pe care a avut-o prima din serie, a compensat mult în alte părți. N-aș spune că-i mai bună decât prima, după cum n-aș spune nici că-i mai rea, cele două povești fiind abordate și prezentate diferit, așa că le voi nota la fel. M-a prins această serie a celor patru frați și o soră plini de cicatrice, supraviețuitori în St. Gilles, așa încât aștept să le citesc și pe următoarele.

 

Copertă USA:

honor

Copertă România:

onoarea unui talhar

Cărţi romantice din colectia Iubiri de poveste (listă)
Carti Iubiri de poveste (octombrie 2017)
Liste cărţi autoare

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Libertatea: "Onoarea unui talhar" de Christi Caldwell, 10.0 out of 10 based on 3 ratings
Votez cartea cu (5 / 1)

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

Sectiune comentarii

30 comentarii la "Libertatea: „Onoarea unui talhar” de Christi Caldwell"

avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcatyeahpanda1haha1hallogirl10bir1hol1scos_limbacloud9hula1reading5zidbored50sleepnobahdesnice7booksfreez1heart1chicpev1ceai_tare_1hallo3dancingsa_bemhaha2
  (Click ca sa te abonezi via e-mail)  
aboneaza-te la:
dovis
(cititor)
dovis

Fan -- mie mi se pare ca Lorraine Heath e mai dramatica, foloseste suferinta fizica pentru a accentua chinul, sentimentele si izbavirea si alinarea prin iubire a personajelor -- imi plac foarte mult cartile ei cum imi plac si cele ale Sarei MacLean.
Nu pot face o ierarhie intre cele doua autoare pentru ca in ierarhia cartilor preferate povestile lor se intrepatrund.
De Cara Elliot nu am citit decat Tentatia fructului oprit care mi-a placut, iar de Christi Caldwell nu am citit deocamdata nimic.

maya
(cititor)
maya

Este o carte slabută….se cam bate moneda pe o traire anume descrisa pana te plictisesti iar intamplari destul de putine…..
Merge daca esti obosit si nu ai ce citi…cel putin din punctul meu de vedere , dar pe de alta parte gusturile nu se discuta…..

Kikirikimiki
(cititor)
Kikirikimiki

@maya: pe aceleași sentimente merg și eu, nu prea ma impresionat cu nimica bored50 Mai mult mi-a plăcut prima carte din serie, dar asa cum ai zis și tu gusturile nu se discuta heart5

Alexandra
(cititor)
Alexandra

@maya: yeah Mă bate candul sa încep și eu seria. Încă nu stiu, să văd cum stau cu timpul. gandesc

Rebe
(cititor)
Rebe
Votez cartea cu :
     
“Onoarea unui tâlhar” este o carte foarte diferită de prima din serie, “Pariul unui crai”, în primul rând datorită modului în care este scrisă. Este mult mai aerisită, curățită de toată încâlceala de gânduri și narațiune multă vs. dialog puțin și sufocat care în cartea anterioară lăsau impresia unui hățiș veritabil. De asemenea nu e nici pe departe la fel de întunecată, deși temele din prima carte sunt prezente și aici. Cred că acest lucru se datorează faptului că Ryker este bărbat și încă din copilărie a dezvoltat o toleranță uimitoare la lumea crudă și nemiloasă care îl înconjura; e mai degrabă taciturn, cel puțin la început, afundat în muncă, împăcat cu soarta lui și atunci nu se gândește la stihiile trecutului chiar dacă acestea când și când încă îl bântuie. O altă explicație poate fi dată și de personajul feminin principal, Penelope. Spre deosebire de “Pariul unui crai” unde ambii erau marcați într-un fel sau altul de trecut, Penelope este o fată tânără, de nici nouăsprezece ani, inocentă, chiar dacă familia ei a trecut prin două scandaluri date de surorile ei mai mari. Inițial recunosc că m-a uimit opțiunea autoarei, nu-mi venea să cred că are de gând să-l cupleze de colțosul Ryker, proprietar de tripou, bătăuș, cuțitar, nemilos, bastard prin naștere, cu o copilă ingenuă fără experiență cu bărbații. Din punctul acesta de vedere contrastul a fost puternic, iar autoarea a ținut să-l sublinieze și mai mult menționând că Penelope purta rochii albe din mătase cu dantelă și căra după ea un jurnal în care scrisese pe când era doar o fetiță, în vreme ce Ryker trăia într-un club întunecat, dormea într-o cameră fără ferestre, lucra la un birou auster și era un om cu o viață atent programată, iar ce nu intra în program merita ignorat cu desăvârșire. Și totuși autoarea a reușit să facă în așa fel încât să-I potrivească. Relația lor mi s-a părut mult mai electrizantă decât cea dintre Helena și Robert, amândoi au fost puternici, inteligenți, curajoși și loiali și personal Ryker mi s-a părut un erou mult mai captivant, interesant și sexy decât cumnatul său. Sigur, a contribuit mult la asta aura sa de ticălos până în măduva oaselor, interesat doar de clubul său până într-acolo încât e dispus să se căsătorească că o fată pe care a prins-o în grădină, încapabil de sentimente, distant inclusive față de propria familie. Începutul mi s-a părut cam forțat, regele îl ridicase pe Ryker la rangul de lord pentru că l-a salvat pe Robert în prima carte, pretext folosit de autoare ca să-l aducă la balul surorii lui -pentru că el nu ieșea deloc din club, iar acolo el și Penelope să fie suprinși într-o ipostază compromițătoare și ulterior nevoiți să se căsătorească: el pentru imaginea clubului lui, ea pentru reputația și viitorul surorii ei mai mici și nemăritate. Însă după aceea a fost amuzant să văd cum, câteva zile după nuntă, deja cădeau una câte una barierele pe care și le ridicase în jur invincibilul Ryker. Și cum Penelope a intrat după nuntă în club și i-a dat peste cap viața lui perfect aranjată. Mi-a plăcut cum Penelope incetul cu încetul s-a impus și și-a făcut loc în viața lui și a fraților lui, nemulțumiți de căsătoria lui Ryker și de prezența ei. În special scenele cu Niall au fost interesante, poate și din cauza căpoșeniei și obtuzeniei acestuia, până în momentul în care Penelope își dovedește loialitatea și îl salvează, câștigându-l astfel pe viață. Pe de altă parte, povestea, desigur, are și minusuri. Treaba cu Killoran de exemplu a rămas în coadă de pește. Probabil va fi reluată în cartea următoare, însă măcar un indiciu ar fi trebuit să ne lase și autoarea despre ce s-a întâmplat cu acesta după ce Ryker le-a cerut fraților să-I pună pielea în băț. De asemenea, n-a lămurit deznodământul cu clubul, puternic afectat de bătăi și scandaluri. Cartea menționează că Ryker a acceptat în final să renunțe la prostituate, dar dacă clubul și-a revenit și a făcut în continuarea profit nu a fost menționat. Și, în fine, pentru că tot m-am raportat la prima carte din serie, aceasta avea două fire narative începute pe care m-aș fi așteptat să le regăsesc și aici, măcar menționate într-un rând două. Mai întâi, e vorba de absența totală a ducelui de Wilkinson, tatăl lui Ryker, de care știm din prima carte că Ryker nu voia să aibă nimic de-a face cu el. Mă așteptam totuși ca ducele, care s-a arătat imediat interesat de regăsirea Helenei, să face măcar un pas să-și recâștige fiul, ori măcar o felicitare în persoană pentru căsătoria acestuia. Și în al doilea rând este Diana, fiica legitimă a ducelui, deci sora vitregă a lui Ryker. Diana spre finalul primei cărți o însoțește înspre club pe Helena, dornică să-și cunoască fratele, pe Ryker. Știm despre ea că intră în club și strigă după ajutor pentru Helena. Dar în această carte a complet absent; aș fi vrut să aflu dacă măcar a făcut cunoștință cu Ryker și ce părere are el despre ea, cu atât mai mult cu cât a trecut un an de la nunta Helenei, iar Helena și Diana s-au înțeles de la început foarte bine. În plus, următoarea carte din serie va prezenta povestea dintre ea și Niall. Dar anticipez, despre toate astea sper să primesc răspuns cât de curând, editura să facă bine să traducă în timp util cărțile ca să nu uit din poveste. În concluzie, cartea mi-a plăcut și deși i-a lipsit acea doză de profunzime și de întunecime pe care a avut-o prima din serie, a compensat mult în alte părți. N-aș spune că-i mai bună decât prima, după cum n-aș spune nici că-i mai rea, cele două povești fiind abordate și prezentate diferit, așa că le voi nota la fel. M-a prins această serie a celor patru frați și o soră plini de cicatrice, supraviețuitori în St. Gilles, așa încât aștept să le citesc și pe următoarele.
erika
(cititor)
erika citeste: K.A. Tucker - In patru secunde ai pierdut totul

Nici eu nu am luat cartea, dar o notez, poate dupa ce se traduce intreaga serie, ma apuc si eu de ea (la un moment dat) wink

Rebe
(cititor)
Rebe

Erika, cred că o să fii mai câștigată așa wink . Eu sper ca editura să traducă repede cărțile, câtă vreme am limpede în minte povestea și legăturile dintre personaje mrgreen .

Yulya
(cititor)
Yulya citeste: Nimic mai mult - Anna Todd

Nu am luat cartea,dar ma bucur sa aflu ca e o poveste frumoasa,Felicitari!

Titam
(cititor)
Titam citeste: Dorinte nobile de Elizabeth Hoyt

Minunata recenzie ,Rebe ! Cu atat mai mult cu cat am citit si eu cartea si sunt de acord cu ceea ce ai scris tu ! yeah
Si eu am crezut ca ducele de Wilkinson il va recunoaste pe Ryker si ca ii va lasa lui titlul si mostenirea .La urma urmelor e singurul lui baiat !Dar se pare ca autoarea a preferat sa-i atribuie altfel un titlu ca sa simplifice povestea.Poate ca vom avea o surpriza si in urmatoarea carte se va intalni Ryker cu tatal lui .

Alexandra
(cititor)
Alexandra citeste: O mostenitoare scandaloasa de Lorraine Heath

zece_din_zece zece_din_zece zece_din_zece zece_din_zece

Kikirikimiki
(cititor)
Kikirikimiki citeste: Secretul contesei-Lorraine Heath

Bravooo Rebe , frumoasă recenzie, se vede clar ca ți-a plăcut mult. De când aștept bored50 ca editura sa traducă și următoarea carte din serie am făcut și câteva fire albe chic
Stai liniștită în legătură cu așezatul în pagină, nu contează cum a ieșit, important este ca ai scris frumos și ca s-a înțeles wink

charm
(cititor)
charm citeste: Un barbat indragostit de Lisa Kleypas

Multumim Rebe! Foarte frumoasa prezentare, o adevarata analiza! ap

Rebe
(cititor)
Rebe

Vai, ce urât, îmi postează un bloc imens de text. shock Îmi pare rău, am pus spațiu de un rând între paragrafe să aerisesc, nu știu de ce nu le-a luat. cry

dovis
(cititor)
dovis citeste: Masca dragostei - Lorraine Heath

Nu iti face probleme pentru bloc, am citit cu placere prezentarea ta, nu am simtit ca e prea lunga -- dupa cele ce ai spus aici mi-ar place sa citesc si eu povestea ap

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.