Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Libertatea pentru femei: „Cand toate fetele au disparut” de Amanda Quick / Jayne Ann Krentz

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

„Când toate fetele au dispărut”

de Amanda Quick / Jayne Ann Krentz

 

Aparitie: vineri, 9 martie 2018, cu revista Libertatea pentru femei

Preţ revistă + carte romantică:  9,99 lei

 

Detalii carte:

Titlul în engleza: „When All the Girls Have Gone”

An apariţie: 2017 (USA) / 2018 (Romania)

Editura: Lira/Litera

 

Mulțumesc Isabel pentru recenzia cărții.

“Când toate fetele au dispărut” pare să marcheze întoarcerea Amandei Quick la cărți polițiste fără elemente supranaturale, în care suspansul rezidă în înlănțuirea elementelor acțiunii.

Avem deci de-a face cu o poveste contemporană, cu violuri vechi și crime noi, cu personaje din înalta societate din vestul american, cu polițiști corupți, cu investitori și cu drogați. În această adunătură pestriță, eroina, Charlotte, lucrează la un azil de bătrâni iar eroul, Max, fost psiholog criminalist, este detectiv particular.

Când o prietenă a surorii ei e găsită moartă și sora ei e disparută, Charlotte și Max fac echipă pentru a rezolva mistere care se tot aglomerează. Fiecare dintre cei doi are câte o poveste tristă în spate. Charlotte a fost părăsită cu câteva zile înaintea nunții, Max a trecut printr-un divorț, generat și de o obsesie legată de cel care i-a ucis mama și a fost cât pe ce să-l ucidă și pe el, copil. În aceste condiții, chiar dacă sunt atrași unul de celălalt, cei doi sunt și destul de circumspecți.

Nu pot să spun că e o carte care să-mi fi plăcut la nebunie, dar nici nu mi-a displăcut. Persoajele intră, ca de obicei, în aceeași schemă din cărțile autoarei: el e dur și sigur pe sine, dar cu rezerve de sensibbilitate, ea e naivă și aparent fragilă, dar cu rezerve de forță interioară și chiar și fizică.

Mi-a plăcut că legătura lor se conturează încet, treptat, fără răbufniri incendiare de pasiune, mi-a plăcut că amândoi își pun întrebări și refuză să se avânte cu capul înainte. Max mi-a fost simpatic pentru că, deși știe ce face și e eficient, se teme că ar putea fi respins de Charlotte, are emoții atunci când vrea să îi dea întîlnire, se poartă, deci, ca un bărbat normal al zilelor noastre și nu ca un feroce mascul alfa care le știe pe toate și ceva pe deasupra. Charlotte mi-a plăcut pentru că nu a fost zăpăcită, ca alte personaje feminine ale autoarei, și că a fost în stare să judece rațional și la rece, atunci când a fost mai multă nevoie.

În concluzie, pentru mine a fost o lectură rapidă, plăcută, fără mari satisfacții dar și fără mari deziluzii.

I-as da cam 8.50 din 10.

 

 

Copertă USA:

  Copertă România:

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Participa si tu la comentarii:


  1. “Când toate fetele au dispărut” pare să marcheze întoarcerea Amandei Quick la cărți polițiste fără elemente supranaturale, în care suspansul rezidă în înlănțuirea elementelor acțiunii. Avem deci de-a face cu o poveste contemporană, cu violuri vechi și crime noi, cu personaje din înalta societate din vestul american, cu polițiști corupți, cu investitori și cu drogați. În această adunătură pestriță, eroina, Charlotte, lucrează la un azil de bătrâni iar eroul, Max, fost psiholog criminalist, este detectiv particular. Când o prietenă a surorii ei e găsită moartă și sora ei e disparută, Charlotte și Max fac echipă pentru a rezolva mistere care se tot aglomerează. Fiecare dintre cei doi are câte o poveste tristă în spate. Charlotte a fost părăsită cu câteva zile înaintea nunții, Max a trecut printr-un divorț, generat și de o obsesie legată de cel care i-a ucis mama și a fost cât pe ce să-l ucidă și pe el, copil. În aceste condiții, chiar dacă sunt atrași unul de celălalt, cei doi sunt și destul de circumspecți.
    Nu pot să spun că e o carte care să-mi fi plăcut la nebunie, dar nici nu mi-a displăcut. Persoajele intră, ca de obicei, în aceeași schemă din cărțile autoarei: el e dur și sigur pe sine, dar cu rezerve de sensibbilitate, ea e naivă și aparent fragilă, dar cu rezerve de forță interioară și chiar și fizică. Mi-a plăcut că legătura lor se conturează încet, treptat, fără răbufniri incendiare de pasiune, mi-a plăcut că amândoi își pun întrebări și refuză să se avânte cu capul înainte. Max mi-a fost simpatic pentru că, deși știe ce face și e eficient, se teme că ar putea fi respins de Charlotte, are emoții atunci când vrea să îi dea întîlnire, se poartă, deci, ca un bărbat normal al zilelor noastre și nu ca un feroce mascul alfa care le știe pe toate și ceva pe deasupra. Charlotte mi-a plăcut pentru că nu a fost zăpăcită, ca alte personaje feminine ale autoarei, și că a fost în stare să judece rațional și la rece, atunci când a fost mai multă nevoie.
    În concluzie, pentru mine a fost o lectură rapidă, plăcută, fără mari satisfacții dar și fără mari deziluzii. I-as da cam 8.50 din 10.

  2. Mie mi-a placut foarte mult. Actiunea e interesanta si chiar daca, spre deosebire de alte romane, stim aproape de la inceput cine este personajul negativ al povestii, cartea are destule surprize pe parcurs. Imi place ca nu abunda cu scene de dragoste pasio ala neinfranata. Povestea politista e pe primul plan. Eu i-as da o nota de cel putin 9.

Lasa un comentariu. Participa la discutie!

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.