Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Libertatea: „Vicontele si vulpita” de Lorraine Heath

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

Vicontele și vulpița

de Lorraine Heath

 

Aparitie: sambata, 14 octombrie 2017, cu ziarul Libertatea

Preţ revistă + carte romantică:  13,99 lei

 

Titlul în engleză: The Viscount and the Vixen

Număr pagini: ~

An apariţie: 2016 (in USA) / 2017 (Romania)

Seria Zurbagiii din Havisham / The Hellions of Havisham: Iubire fără mascăFăgăduiala, Vicontele și vulpița

 

Mulțumesc Erika pentru recenzia cărții.

Dupa ce am terminat seria Lux, am simtit nevoia sa ma relaxez putin si sa schimb registrul, asa ca m-am gandit la ceva total diferit si am pus mana pe o carte historical pe care voiam sa o citesc oricum si bine am facut, stiam eu ca nu pot da gres cu Lorraine Heath, a fost minunata.

Este povestea lui Locke, baiatul marchizului innebunit din cauza iubirii, care in perceptia lumii isi va urma tatal, nebunia fiind o mostenire genetica. Din cauza asta Locke are inima ferecata, nu crede in iubire si nu numai ca nu crede, dar nu vrea sa-i dea nici o sansa de frica sa nu calce pe urmele tatalui sau, marchizul de Madsen. Dar intr-o buna zi tatal lui il anunta ca urmeaza sa se casatoreasca cu o domnisoara cu care a corespondat si care l-a acceptat, ba mai mult decat atat, au incheiat si un contract din care tatal lui nu prea are cum sa iasa fara sa piarda bani.

Luat pe nepregatite, Locke nu stie ce sa mai creada, fie batranul a luat-o razna de tot, fie se joaca cu el: totul insa pare sa prinda contur atunci cand la poarta domeniului bate Portia Gadstone, nimeni alta decat viitoarea mireasa. Contrariat, Locke se simte pe rand amenintat, atras de Portia, intrigat si vrea sa gaseasca o solutie sa impiedice aceasta nunta cu orice prêt, iar contractul incheiat ii ofera portita de scapare : il poate onora el in locul tatalui sau fara sa piarda nimic si reusind sa-l protejeze pe marchiz de o mireasa oportunista, asa cum apare Portia la prima vedere. Acest lucru face mai usoara aceasta uniune, intrucat nici el nu are nici un interes sa se ataseze prea mult de sotia sa, vrea doar un mostenitor pentru a-l linisti pe tatal sau.

Insa nu stiti ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ ? Portia reuseste incetul cu incetul sa-si gaseasca locul in casa, sa-si puna amprenta asupra ei, asupra socrului sau care incepe sa iasa mai des din camera, chiar si a sotului sau prin gesturi mici, dar importante, insa ea ascunde un secret care va umbri toata speranta de fericire pe care ar putea-o avea ca si cuplu Locke si Portia. Cum va face fata Locke cand va afla adevarul din gura altcuiva tocmai atunci cand credea ca iubirea totusi exista, e frumoasa si ca merita sa o traiesti cu riscurile de rigoare?

O poveste coplesitoare despre dragoste profunda si devotament dincolo de ratiune, care-si gaseste alinarea in intelegerea motivelor si acceptarea lor ca fiind cele mai potrivite in contextul dat, o iubire frumoasa, curajoasa care-ti da parca puterea sa speri ca exista cu adevarat asa ceva si chiar daca sfarsitul a avut o parte trista care mi-a adus lacrimi, parca am apreciat si mai mult aceste lucruri. Nu sunt convinsa ca vreau sa citesc povestea de dragoste dintre marchiz si sotia lui iubita, insa consider ca batranul cu toata intelepciunea, dar si nebunia lui, si-a facut treaba cu brio fata de zurbagii din Havisham, jos palaria!

 

Copertă USA:

 vixen

 Copertă România:

vicontele si vulpita

Cărţi romantice din colectia Iubiri de poveste (listă)
Carti Iubiri de poveste (octombrie 2017)
Liste cărţi autoare

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Participa si tu la comentarii:


  1. Vicontele și vulpita de Lorraine Heath

    Cât de înșelătoare pot fii aparentele și câte secrete se pot ascunde sub un chip frumos de femeie.
    Autoarea surprinde de această dată prin construirea unei eroine complexe și misteriose, a cărui viață este învăluita in secrete și minciuni.

    Ingenuă ca un înger in exterior, dar cu un suflet intunecat și zbuciumat in interior, Portia se luptă in fiecare zi cu disperarea care o chinuie.
    Remușcările și secretele nu-i dau pace, dar știe ca nu are de ales și că trebuie să lupte in continuare pentru aș atinge țelul,acela de a duce o viață cât de cât liniștită și protejată, iar soarta nu întârzie sa-i surâdă. Doar că ceea ce ea plănuise, se duce pe apa sâmbete când in iubirea bate la ușile inimii ei, personificată de un barbat frumos, dar mai presus de toate bun și generos, care îi oferă toate lucrurile la care ea nici macar nu îndrăznea să viseze.

    Cu o viclenie demnă de aplaudat, își face loc în viața bătrânului marchizului de Masrsden și a fiului său, vicontele de Locksley, doi bărbați singuratici, pe care trecutul i-a marcat pe vecie.
    Acești bărbați ne dau o lecție de viață măreața, aceea că poți să ai totul la picioare,însă fără iubire nu ai absolut nimic. De cand și-a pierdut marea iubire, marchizul a devenit o fantomă, un barbat ursuz, care trăia numai pentru speranță că intr-o zi o va revedea pe iubita lui sotie.
    În umbra acestei tragedii, crescuse Loke, căruia absenta sufletească a tatălui său îi marcase copilăria și după cum avem să descoperim, îl transformase intr-un bărbat solitar și rece.
    Văzând nefericirea npbqtrunului cauzată de o dragoste pierdută și simtindu-se oarecum vinovat pentru moartea mamei sale, își jură că nu va iubi niciodată și că inima lui va ramane veșnic ferecată intr-un zid de gheață.
    Acum, in floarea tinereții, vicontele este conștient că trebuie să își asume niste responsabilități și să dea titlului sau un moștenitor, dar ideea de a se căsătorii nu îi surâde deloc.
    Toată viață trăise după cum dorise, iar dintr-o dată este nevoit să se ,,lege la cap” și să-si piardă independenta pe care burlăcia i-o oferea.
    Datorită tatălui sau, Loke are ocazia să iubească și să realizeze că iubirea are două fețe: una care îți aduce o suferință nesfârșită și care îți seacă inima, iar alta care te umple de bucurie, de lumină și de pace, care îți dă sens și care te face un om complet. El trăiește și partea urâtă, dar și partea frumoasă a dragostei.
    Portia dă buzna în viața lui și il face s uite de toată suferința singurătății, îl împlinește și îi arată ce înseamnă fericirea adevărată. Senzualitatea și pasiunea ei il atrag ca pe un magnet și simte că nu mai poate exista fara prezenta ei amețitoare.
    Față să își dea seama,se indragosteste nebunește de sotia lui cea gingașă și dulce, iar singura lui dorința este să o iubească și să o facă cea mai fericită din lume, deoarece simte că ceva o apăsa și nu o lăsa să i se dăruiască complet și definitiv.

    Așa cum se întâmplă când la mijloc sunt secrete și minciuni, fericirea și iubirea nu durează veșnic. Dispar intr-o ceată densă, care aduce numai suferă.
    Portia a crezut că totul va fii foarte usor și că planul ei va fii un succes total.
    Dând dovadă de egoism, nu s-a gândit la nimeni și nici la consecințele faptelor ei. Ca o puștoaică lăsa și imatura, s-a gândit doar la ea și la cum sa își păstreze trecutul în dep!ină siguranță.
    Nici pe ea viață nu o lasa in propriul întuneric,ci îi dă oportunitatea să îți repare greșelile și să își co stăruiască un viitor frumos și curat.
    Evoluția ei este un proces lent, ce conține multă introspecție și multă durere.
    Trecutul ei fusese atât de drastic si atât de negru, incat încetul cu încetul s-a transformat intr-o femeie puternică, însă cu inima împietrita.
    Odinioară, crezuse intr-o iubire falsă, dar, cu timpul aceasta a distrus inocenta și naivitatea unei fete care nu greșise decât prin faptul că a tânjit după o dragoste ca un povești.
    Cu un suflet pustiu, plin de amărăciune și frică, Portia descoperă cu ajutorul lui Like, ce înseamnă să fii iubită și să ai lângă tine un bărbat blând și iubitor.
    Trezită din amorțeală de dulcele sărut al iubirii, tânără se teme mai mult ca niciodată de secretele ce îi ucid interiorul pe zi ce trece mai mult..Știe ca odată cu ,,dezgroparea” minciunilor ei, tor basmul minunat prin care trece, se va spulbera.

    Este incredibilă imaginația autoarea și modul cum își umanizează personajele.
    Odată cu secretele Portiei, iese la iveală o realitate crudă, da pe care oricât ne-am dorii nu o putem ignora.
    Suferința lui Like mi-a rupt sufletul, deoarece bu merita să i se întâmple ceea ce i s-a întâmplat.
    Greșelile și inconștiență Portiei, se răsfrâng acum asupra lui, iar ea plătește un preț prea mare pentru toate lucrurile pe care le-a ascuns: acela de aș vedea marea iubire suferind și de a știi ca bărbatul vieții ei, o disprețuiește.
    Sunt de acord că eroina a facut totul greșit încă de la început, că s-a lăsat condusă de egoism și de disperare in tot ce a facut, însă nu pot să uit toate chinurile prin care a trecut ea.
    Nu pot ignora situația femeilor de atunci și nici constrângerile care erau făcute asupra lor.
    Portia a trebuit sa răzbească singură intr-o lume deloc ușoară. Nu a avut pe nimeni lângă ea care să îi arate calea cea dreaptă, așa vas nu pot să judec o persoană care nu avea altă cale de scăpare.
    A înțeles cat rau face, atunci cand a involtit-o frica de a pierde iubirea după care tânjise atât.
    Dar, atunci cand se aștepta mai puțin, iubirea își arată razele luminoase și îi mai da o șansă la fericire.
    Loke a devenit că este un bărbat de milioane, că iubirea lui este pură și adevărata. Nu stiu cați ar fii putut ierta așa ușor o minciuna atât de mare, însă el a avut curajul să își asume iubirea și să lupte pentru a o păstra. Îl speria mai mult o viață fara Portia, decat gândul că a fost trădat de această.
    Eroul ne dă o adevărata lecție de iubire, iertare, înțelepciune și curaj.
    Vrând, nevrand, dragostea i-a schimbat pe amândoi. I-a facut mai umani, nai maturi, mai iertători și mai buni. Suferință i-a ajutat să înțeleagă că viață nu este presărată doar cu pietricele roz și fine și că atunci cand sentimentele sunt adevărate, tot imposibilul devine posibil.
    ,,De cate ori cădem, să ne ridicam, de cate ori greșim, să ne căim” , această este cea mai mare învățătură a vieții. Suntem oameni, toți greșim, însă important este ca greșala noastră sa fie însoțită de o morală și un gram de maturitate.

    Acestea fiind spuse, închei și recenzia acestui ultim volum dintr-o serie minunată.
    Printre atâtea funduri lagrimogene, am gasit și umor și romantism, dar cel mai important am gasit razele unei noi speranțe.
    Lumina și bucuria au triumfat încă o dată, dând astfel șansa unui nou început.
    Ofer cu toată caldura nota :zece_din_zece: acestei frumoase povesti de iubirea și indemn pe toți care nu au citit-o până in acest moment, să nu mai stea pe gânduri.
    Lectură plăcută! :llove:

    • Offf, cat de urâtă mi-a iesit aranjarea în pagină. 😯
      Voiam să pun titlul îngroșat și la mijlocul paginii.
      Acum primul rand sta lângă titlu’. :bat1

    • Foarte frumos te-ai exprimat, imi place.

    • Felicitări pentru ampla recenzie scrisă din suflet.
      Eu n-am citit încă cartea, dar este pe listă scurtă a lecturilor pe care vrea să le parcurg cât mai repede.

    • Rebe

      Nu mai lăsa timpul să treacă și apuca-te cât mai repede de ea.
      Merită!!!! :heart5:

    • Multumesc, Anais! :hanlo:

    • Ca de obicei, o recenzie plina de suflet, draga Alexandra! Nici nu ma asteptam de la altceva de la tine.
      Se vede ca ti-a placut! :heart5:

    • Alexandra foarte, dar foarte frumoasă recenzia ta, într-adevăr merită un mare 10. Am citit și eu cartea și mi-a plăcut la nebunie. La fel am gândit si eu în legătură cu secretul ei. A fost urât dar nu avut încotro, plus ca nu avea de unde să știe că se va îndrăgosti, avea alte planuri și atunci când s-a întâmplat i-a fost frică să nu piardă acea dragoste la care mereu a visat. Mă întreb dacă nu cumva la fel aș fi procedat și eu :gandesc: :mrgreen:
      Iar în legătură cu aranjarea textului în pagină stai liniștită că la cât de bună e recenzia nici nu se observă. Un mare 10 meriți și tu :zece:
      Încă o dată felicitări :ap: :heart5:

    • O frumusete de recenzie scrisa cu un strop de suflet, cu un strop de iubire si cu un strop de pasiune. Felicitari! :zece:

    • O poveste minunata si o autoare pe care am indragit-o deja, nu mai e nici un secret, iar tu, Alexandra, ai reusit sa surprinzi frumos povestea Portiei si a lui Locke, te felicit :ap:
      P. S. Povestea asta mi-a placut cel mai mult din aceasta trilogie.

    • Vă multumesc mult pentru cuvintele frumoase! :imbratisare:
      Kikirikimiki ai dreptate. Felul in care a procedat Portia, îți dă de gândit. Până la urma nu era vorba doar de viața ei.
      Erika a fost și cartea mea preferată. :heart5: Finalul a fost atât de frumos și de emoționant. :llove:

    • Ador sa iti citesc recenziile,tu suflet bun si pur,nici nu ma asteptam altfel,stiam cum o vei vedea tu pe Portia,eu am urat-o ca si-a batut joc de el si l-a mintit,desi si eu aunt femeie si poate as fi procedat la fel,dar la momentul respectiv asta am simtit pentru ea,furie pura!
      Felicitari pentru recenzia plina de emotie!

    • Yulya: Multumesc mult draga mea pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai adresat. :imbratisare: Mă faci să roșesc. 😳
      Așa am simțit și eu la început și da, într-adevăr Portia si-a cam bătut joc de el și de marchiz. Nu neapărat fiindcă a ascuns adevărul, ci mai mult prin planul bine stabilit încă de la început. Ea s-a gândit că marchizul este bătrân și că poate să-l fraierească, însă ironia sortii face ca în loc de un bătrân senil pe ,,post” de soț, să aibă parte de un papusel de bărbat, care pe deasupra era blând și iubitor. Aici intervine evoluția ei și începe să o ,,usture” conștientă. La toate acestea se ,,aliază” și teama de a nu îl pierde pe Loke, de care se îndrăgostise până peste cap.
      Și eu am simțit un resentiment față de ea când am aflat adevărul, însă gândind la ,,rece”, mi-am dst seama că ea personifică intr-un fel slăbiciunile noastre omenești. Uneori suntem puși în situații care ne obligă să facem lucruri greșite, dar cel mai important este sa învățăm din greșeli și să ne maturizam pentru a putea face diferință intre ce este bine și ce este rău.
      În plus, cred ca Portia și-a primit pedeapsa intr-un final,aceea de a suporta răceală și indiferenta omului pe care îl iubea, și zic eu,asta a fost cea mai dură ,,palmă” primită pentru egoismul ei.
      După tor ce a suferit,merita și ea o viață tihnită și fericită alaturi de cineva care să o iubească cu adevărat.

    • Alexandra, nu am citit cartea, dar după atâta entuziasm, te cred pe cuvânt! :ap:
      Funduri lacrimogene?? Cum adică??

    • Eva: Multumesc, pentru apreciere. 😉
      Acolo trebuia să fie randuri, nu funduri. :mrgreen: Însă, ca de fiecare dată, autocorectorul meu își face de cap. :=)): :laugh90:
      Doamne, e atât de penibil. 😳 😳 😳

    • Alexandra, 😯 :shutmouth: :bolnav: :=)):

    • :=)): :=)): da știu ce înseamnă autocorectorul, adesea mi se întâmplă și mie

    • Uneori e bun, că te mai salvează cand scrii prea repede, dar uneori face ,,ravagii” printre rânduri. :bat1:

    • Poate ca sunteti prea aspre cu ea. Si eu am fost socata cand i-am aflat secretul si am simtit ca m-a dezamagit, dar apoi am inteles-o si m-am bucurat ca l-a gasit pe Locke.
      Recenzia ta este plina de emotie si entuziasm – felicitari!

    • Dovis :imbratisare:

  2. Ei bine, cartea a început tare promițător cu discuția de la masă, Locke fiind absolut bulversat de faptul că marchizul voia să se căsătorească că să aibă un moștenitor în vreme ce chiar el era moștenitorul. Scriitura mi s-a părut electrizantă.

    Apoi a intrat în scena Portia (ce nume oribil) de care nu mi-a plăcut din start, am mirosit-o ca fiind ascunsă, duplicitară, abjectă . Nu mi-a plăcut cum a vorbit despre sex cu tatăl și fiul, cum s-a comportat, nu mi-a plăcut că nu venise nici de o zi întreagă și deja a cerut cheiele să umble prin camerele din casă și să-și bage nasul, deși Locke îi spusese că schimbările îl deranjau pe marchiz (cu toate acestea el e foarte bun și îi dă apoi un set de chei).

    Apoi povestea a avansat în stilul clasic al autoarei, iar cei doi au ajuns de la poftă carnală treptat spre sentimente mai profunde.
    Și apoi s-a detonat bomba care plutea în aer de la bun început, dar pe care nicio clipă n-aș fi putut să prevăd.

    Ce nenorocită!

    [spoiler title=” „]Să-l facă să creadă că e copilul lui! Să-i dea speranțe și nici măcar să nu aibă minima considerație față de el să-i spună adevărul. Nici măcar nu a aflat de la ea! Că probabil ea nu i-ar fi spus în veci, desigur.[/spoiler]

    Ce mi se pare trist e că în continuare sunt femei care în loc să-și asume responsabilitatea și să fie sincere cu ele însele mai întâi calcă pe cadavre și aruncă pisica în curtea altora, eventual o mai și fac pe mironosițele. N-am nicio considerație față de ele.

    M-a dezamăgit autoarea cu cartea aceasta. N-aș fi crezut că am să zic asta de Lorraine Heath, dar m-a dezamăgit crunt. Mă simt de parcă m-a luat la pumni și șuturi.
    Nu pot rezona cu un personaj care și-a bătut cu bună știință joc de un om -doi de fapt, marchizul inclus- și care ar fi continuat să o facă, dar n-ar fi fost dată în vileag. Mai era și „eroina”, vezi doamne! Mai și avea tupeul să-i spună că-l iubea. Sigur că da…și marmota. Tipa e tot ceea ce detest.

    Cât de insensibilă să fii să faci așa ceva? Cât de ticălos de egoită? Nici măcar o clipă nu a fost cinstită. Nu mă impresionează căința ei abia când a fost prinsă cu mâța în sac, prea târziu pentru asta. Până atunci nu a arătat nicio părere de rău, niciun gând să ia măcar în considerare cât le-ar frânge inima lui Locke și marchizului. Până atunci a fost foarte mulțumită că l-a prins în laț pe fraier. Și tot ea era cea ofuscată când el a aflat și pe bună dreptate că a gratulat-o cu tot felul de cuvinte.

    Locke merita o doamnă, nu o… n-am cuvinte. Din păcate în cartea aceasta, autoarea și-a pedepsit propriul personaj.

    O să caut o carte care mi-a plăcut mult ca să-mi șteargă gustul amar lăsat în urma lecturării acesteia.

    Why, Lorraine, why? 🙁

    • Mama, da’ ce suparata esti 😈
      Eu nu am vazut-o chiar asa de rea, nu mi-a placut ce a facut, insa i-am inteles motivatia :silly:

    • Dar ce dură ești cu ea :mrgreen: Bine asta e părerea ta,dar eu zic ca în primul rand sa nu uităm în ce secol se petrece acțiunea. Un secol în care femeile erau tratate nu ca egale ale bărbaților, in care pt orice mica greșeală erau marginalizate, batjocorite ș.m.d.p. În al doilea rând, din câte îmi amintesc, când deja începuse sa țină la Locke sa se îndrăgostească de el, avea regrete, vroia să-i spună, dar ii era teamă. Eu cred ca Lockear fi reacționat la fel dacă ar fi aflat de la ea și nu de la altul.
      Mie mi-a plăcut la nebunie :heart5:

    • Kikirikimiki – știu perfect în ce secol se petrece acțiunea. Și tocmai asta face lucrurile să fie și mai rele. Că într-un secol în care onoarea mai avea însemnătate, ea n-are pic de coloană vertebrală, se comportă ca o fățarnică și profită de doi oameni, trăgând pe sfoară un bărbat să-și asume o parenție care nu era a lui. Dacă acum cineva ar fi distrus, devastat, să afle așa ceva, darminte atunci când chestiile astea erau totuși sacre. Mai ales că voia să se mărite cu marchizul pentru că el era bătrân și nu i-ar fi păsat al cui este copilul.
      În loc să arate puțin simț de răspundere, sinceritate, verticalitate, cinste, umanitate mai ales, ea este doar o falsă care vrea să profite de doi bărbați afectați emoțional. Iar eu ar trebui de fapt să țin cu ea și s-o plac pentru toate astea… N-am putut să înghit povestea că voia să spună, dar îi era teamă, că de fapt ținea la el și bla bla bla, toate încercarea tardivă a autoarei de a o umaniza abia după ce a fost deconspirată.
      Iar faptul că Locke o iartă în trei pagini, să fim serioși. Orice bărbat, din orice epocă, mai puțin un prost absolut, ar fi trimis-o direct la dracu`.

    • Nici mie nu mi-a placut ce a facut Portia si cat de usor a trecut Locke peste.
      Dar mi-a placut cartea.

    • 🙁 🙁 🙁 Mi-a placut recenzia ta rău de tot, tare nostimă și savuroasă. 😀 Și pe mine m-a dezgustat ce a facut a Portia, însă nu am judecat-o așa de aspru.

    • Si eu am urat-o pe Portia,dar pana la urma am inteles-o!Imi pare rau ca te-a dezamagit atat de tare!

Lasa un comentariu. Participa la discutie!

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.