Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Pacatosul conte Kilmartin – de Julia Quinn

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.8/10 (5 votes cast)

 

PĂCĂTOSUL CONTE KILMARTIN

de Julia Quinn

 

Cumpara cartea Pacatosul conte Kilmartin

Titlul în engleză: When He Was Wicked

Număr pagini: 367

An apariţie: 2004

Seria Bridgerton: Eu şi duceleVicontele care mă iubeaPropunerea unui gentlemanSeducătorul domn  BridgertonÎn căutarea unui soţPăcătosul conte KilmartinSărutul luiFii a mea lady Lucinda, Happily ever after

Editura Miron

Traducere: Andreea Radu

Listă cărţi Julia Quinn – clic

 

Aş fi acordat o notă mai mare acestei cărţi pentru că m-a captivat până aproape de final, însă ceva s-a produs la final şi m-a determinat să o depunctez. Nu au făcut personajele neapărat ceva anume, dar parcă s-a rupt vraja, parcă nu mai exista acea legătură tacită şi supremă între Francesa şi Michael Stirling. Francesca cred că şi-a ales şi locul şi momentul cel mai prost ca să-şi declare dragostea faţă de Michael pentru prima dată. N-am putut să o înţeleg de ce dorea să se recăsătorească din moment ce nu visa şi nu dorea să mai iubească pe altcineva. Ok, îşi dorea copii, dar copilul nu-l aduci pe lume doar dintr-un moft şi nici nu poţi să te căsătoreşti în speranţa că nu o să mai iubeşti pe altcineva decât pe răposatul soţ, şi în casă să fie linişte şi pace. Nu, nu mi se pare mediul cel mai bun pentru creşterea unor copii. Nu mi-a plăcut de ea nici că la începutul cărţii, mai ales după moartea lui John, spunea lucrurile pe jumătate. L-a iubit pe John, dar nu ştiu de ce am avut impresia că nutrea anumite sentimente şi pentru Michael şi a spus nişte fraze pe care nu le-a dus până la capăt – mă refer mai ales la discuţia în care îi spune că el ar fi fost tatăl copilului. N-am înţeles nici de ce el, de ce a luat decizia (e puţin cam mult spus) în numele lui şi mai ales pentru că ştia că el fuge de căsătorie, nici de ce nu i-a răspuns la scrisori, de ce nu a ţinut legătura cu el, aşa cum n-am înţeles nici de ce făcea dragoste cu el dar era incapabilă să spună „te iubesc„. Scenele de dragoste mi s-au părut un strop ieşite din comun pentru stilul autoarei, dar foarte puţin şi sper să nu mă înşel. Parcă personajele au fost mai directe, Francesa puţin timidă la început, dar apoi a devenit sigură pe ea. Am cam criticat-o pe Francesca, dar să ştiţi că mi-a plăcut de ea, atâta tot că s-a ferit să spună lucrurilor pe nume şi nu părea dispusă să mai iubească, ci să trăiască în trecut.

Michael a fost un personaj de care mi-a plăcut. Observ că laud numai personajele masculine şi nu înţeleg nici eu de :chic: . El i-a respectat locul Francescăi şi atunci când a văzut ce rol îi atribuie Francesca lui, a luat decizia înţeleaptă şi a plecat. Nu m-a supărat nici când nu a spus lucrurilor pe nume înainte să plece, adică nu a stat să-şi declare sentimentele. Deşi cândva m-ar fi enervat un personaj de genul, de această dată mi-a plăcut că nu a fost genul de bărbat care să spună „de când te-am reîntâlnit am fost fidel„. Deşi în ultima parte a tot insitat să o convingă pe Francesca să-i fie soţie, mi-a plăcut că nu a făcut lucrul acesta în toată cartea, că nu a stat să roiască în jurul ei, să o bată al cap s.a.m.d. În principiu, chiar mi-a plăcut de el, dar nu ştiu cât de mult să zic că s-a potrivit cu Francesca.

Finalul cărţii nu m-a impresionat pentru că nu mi-a plăcut nici ultima scenă cu personajele principale şi am spus la început de ce, dar şi pentru că mi s-a părut ca nuca-n perete ultima propoziţie a lui Janet Stirling. Da, povestea este destul de bizară pentru că erau doi veri îndrăgostiţi de aceeaşi femeie. Poate că Janet a avut dreptate şi sună siropos ce a spus ea, dar dacă tăcea mai bine făcea şi mie nu-mi mai treceau prin minte nişte prostii :P. Cred că „Păcătosul conte Kilmartin” se numără printre cele mai frumoase cărţi din serie.

 

 

Londra, Anglia , 1820 – 1824

Cu câteva ore înainte ca Francesca Bridgerton să-şi unească destinul cu cel al lui John Stirling conte de Kilmartin, vărul lui Michael Stirling a zărit-o pe tânăra şi frumoasă mireasă şi s-a îndrăgostit profund de ea. An după an a iubit-o în tăcere şi i-a fost un bun prieten ei şi vărului său, însă nimic nu putea să-l întristeze mai tare decât că este îndrăgostit de soţia lui John, cel care i-a fost ca un frate şi i-a deschis cu bucurie uşile casei lui. Doi ani mai târziu, John suferea de o durere de cap care părea atât de banală şi totuşi i-a adus sfârşitul. Francesca a suferit profund după moartea soţului şi cum răul nu vine niciodată singur, descoperise că era însărcinată, iar Michael încetase să o mai viziteze imediat după moartea lui John. Era tristă, singură şi spera doar să ducă la bun sfârşit sarcina, aducând pe lume o parte din răposatul ei soţ. Între timp, până ce avea să vină pe lume băiatul sau fetiţa Francescăi şi a lui John, Michael suferea în tăcere şi nu se bucura că putea să moştenească titlul de conte de Kilmartin.

După pierderea sarcinii, Francesca l-a vizitat pe Michael şi l-a certat pentru că a încetat să-i mai fie la fel de apropiat. Dar cum ar fi putut Michael să-i spună ce luptă aprigă poartă în suflet? Ştiind că nu o să obţină dragostea Francescăi şi că nu vrea să-i ia locul lui John, Michael a plecat în India. I-a scris Francescăi, dar cum ea nu i-a răspuns niciodată, a încetat să o mai contacteze şi şi-a văzut de drumul său. După patru ani, Michael încetează să mai fugă şi revine acasă, iar Francesca încetează să mai fie o văduvă plăpândă şi doreşte să se recăsătorească şi să aibă copii. Ce mai simte Michael faţă de Francesca şi ce părere are el despre planurile ei? Oare Francesca l-a văzut vreodată altfel decât ca pe un bun prieten? Ar putea să se îndrăgostească de el şi să-şi întemeieze o familie cu el?

 

Nota pe care o acord cărţii: 9,3/10

 

Pacatosul conte Kilmartin-horz

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
Pacatosul conte Kilmartin - de Julia Quinn, 9.8 out of 10 based on 5 ratings

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Sectiune comentarii

60 comentarii la "Pacatosul conte Kilmartin – de Julia Quinn"

avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcatyeahpanda1haha1hallogirl10bir1hol1scos_limbacloud9hula1reading5zidbored50sleepnobahdesnice7booksfreez1heart1chicpev1ceai_tare_1hallo3dancingsa_bemhaha2
  (Click ca sa te abonezi via e-mail)  
aboneaza-te la:
Isabelle
(cititor)
Isabelle

Bunaseata,

Nu incetati sa ma uimiti, in sensul foarte bun, cu cat de multe carti cititi! Si cat de repede, imediat dupa publicare. Mai sa ma gandesc ca sunteti ca o Bond Girl, din Agentul 007. :mini20:
Si eu citeam cate o carte pe zi, dar m-au prins niste seriale pe vplay si tot vroiam sa vad ce mai urmeaza in episodul 1, apoi 2, apoi 3 etc, incat ma prinde 4 dimineatza.
Mi-am propus sa nu mai incep seriale seara.

gabriela ionescu
(cititor)
gabriela ionescu

Am asteptat recenzia ta FM. Am citit cartea imediat ce a aparut si cum v-am spus mi-a placut mult.
Eu cred ca Francesca si Michael aveau inca de cand s-au cunoscut niste sentimente de iubire unul fata de altul. Cei doi very erau ca fratii , deci si comportarea lor era asemanatoare, chiar daca nu parea, Pe de alta parte Michael era prietenul ei cel mai bun, confidentul ei. Se cunosteau foarte bine. Eu apreciez felul in care s-a purtat M.si ca a asteptat ca sa-l vada si ea altfel decat ca pe varul sotului ei.
Mi-a placut foarte mult cartea. Nota mea este aproape de 10.

dovis
(cititor)
dovis
Votez cartea cu :
     

PĂCĂTOSUL CONTE KILMARTIN- de Julia Quinn

asa cum francesca este diferita de fratii ei, asa este si aceasta carte diferita de cele cu care ne-am obisnuit din seria fratilor bridgerton.ne-am obisnuit sa radem de situatii, sa ne amuzam de replici, sa ni se umple sufletul de bucurie impreuna cu personajele pe masura ce se indragostesc si descopera iubirea. aceasta carte m-a facut sa suspin la inceput, sa-mi curga lacrimile la final si intre timp sa am un sentiment de tristete si de ciuda pline de tandrete.
francesca isi iubea sotul foarte mult. casnicia ei plina de dragoste si bucurie a avut si un premiu -- varul lui john -- un barbat pe care l-a indragit mai mult decat pe fratii ei, chiar daca ea nu constientiza existenta acestor sentimente deosebite. de ce? pentru ca in prezenta lui putea sa se comporte natural, nu o ironiza, nu o critica, nu ii impunea un anumit comportament asa cum ar fi facut un frate adevarat, se purta si el la fel de natural cu ea, era un companion placut, o distra odata prin comportamentul scandalos de cuceritor in societate si odata prin discutiile prin care afla amanunte mai mult sau mai putin picante din aventurile lui galante.
romanul are o tenta ironica, sarcastica chiar si aceasta este data de atitudinea autocritica a lui michael -- o iubea pe francesca, nu putea sa lupte impotriva acestui sentiment si se straduia sa nu se dea de gol, sa nu intineze cu nimic relatia cu ea sau cu john. iubirea pentru francesca si sentimentele fratesti pe care le nutrea fata de john il obligau sa-si controleze permanent comportamentul, dorinta si frustarea. sentimentul de culpabilitate se accentueaza in momentul in care john moare si michael se trezeste posesorul unui titlu si a unei averi pe care nu le-a vrut si totodata la distanta astronomica de singurul lucru pe care si l-ar fi dorit -- sotia varului sau.
l-am iubit pe colin pentru atitudinea lui, pentru modul cum il intelege si il impulsioneaza pe michael -- dialogurile dintre cei doi (atat cele vorbite cat si cele gandite) cred ca sunt cele mai amuzante pasaje din carte, alaturi de comentariile surorilor bridgerton referitoare la contele cel iubit de femei. l-am admirat tare mult pe michael pentru spiritul lui, pentru puterea lui de a iubi, pentru puterea de a controla si de a stapani furia si angoasa din sufletul sau, pentru suferinta lui, pentru vina care ii umbrea viata si care nu avea niciun motiv, pentru ironia ascunsa in vorbele si purtarea sa. gandurile lui sunt nostime si pline de savoare chiar daca la baza lor stau chinul si suferinta. iar scenele de dragoste, incepand cu momentul in care se hotaraste sa o seduca pe francesca pentru a o convinge sa ii accepte cererea in casatorie sunt pacatoase, desfranate si minunate. si normal ca acum se accentueaza si sentimentul de vina al francescai -- pentru dorinta si placerea pe care le simte, pentru nerusinarea cu care se comporta, pentru sentimentele care se zbat sa iasa la suprafata sufletului ei, pentru comparatia intre cei doi barbati din viata sa, pentru cat de bine se potriveste cu michael. ultima fraza din scrisoarea lui janet, mama lui john, catre michael m-a induiosat (cred ca a fost pusa acolo pentru a sublinia faptul ca in sfarsit linistea, impacarea, dragostea si-au gasit locul in sufletul lui) si a concluzionat frumos aceasta poveste. nota 10.

Maria B
(cititor)
Maria B

Trebuie sa ma apuc serios sa fac economii ca sa-mi cumpar si eu cartile -- toata seria. Poate pana apare si ultima carte, reusesc sa-mi adun banutii… :ch3:

nicol
(cititor)
nicol
Votez cartea cu :
     

PĂCĂTOSUL CONTE KILMARTIN -- de Julia Quinn

Si mie mi-a placut foarte mult Michael.De fapt imi plac persoanjele Michael din cartile ce le-am citit pana acum.Cred ca Francesca avea sentimente profunde pentru Michael, dar sentimental de vina a fost foarte puternic.Mi-ar fi placut nu stiu, parca scena de la mormantul lui JOHN nu-si avea locul. Da , e una din cele mai frumoase carti din serie.Nota mea pentru acesta carte e 9

blueroses
(cititor)
blueroses

Mie mi-a placut toata seria Bridgerton.
Referitor la acest roman, desi e un pic enervant cu amanarile si lungirea povestii, am inteles intr-un fel ezitarile Francescai si sentimentele de vinovatie -- pana la urma, daca ar fi sarit cu veselie la urmatorul barbat si inca ruda si bun prieten al primului ei sot, ce fel de femeie era?
Si asa ca la final de an, vreau sa-ti multumesc pentru toate recenziile si recomandarile din articole si din comentariile tale si ale cititoarelor tale. Nu prea comentez, dar citesc si apreciez si datorita voua mi-am imbogatit lista de lecturi si uite asa mi-am amintit de Amanda Quick, Sandra Brown, Barbara Taylor Bradford (seria Emma Hart merita) s.a. si m-am bucurat de Julia Quinn, Judith McNaught, Mary Balogh, Lisa Kleypass, Stephanie Laurens si altele (timp sa fie, ca eu as vrea sa citesc nonstop smile
Sarbatori fericite, lecturi placute si un 2014 mai bun, cu carti de nota 10 wink

elena450
(cititor)
elena450

@blueroses: Sarbatori fericite si tie si sa ne auzim cu bine si la anul care vine :craciun_1: vezi, intr-un fel te-am si urat. La Multi Ani!

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.