Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Propunerea unui gentleman – de Julia Quinn

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.6/10 (10 votes cast)

 

PROPUNEREA UNUI GENTLEMAN

de Julia Quinn

 

Titlul în engleză: An offer from a gentleman

Număr pagini: 383

An apariţie: 2001

Seria Bridgerton: Eu şi ducele, Vicontele care mă iubeaPropunerea unui gentlemanSeducătorul domn  BridgertonÎn căutarea unui soţ, Păcătosul conte Kilmartin, Sărutul luiFii a mea lady Lucinda, Happily ever after

Editura Miron

Traducere: Andreea Radu

Listă cărţi Julia Quinn – clic

 

Astăzi sunt soacra cărţilor 😀 . Mi-a plăcut cum a început cartea şi autoarea a făcut o asemănare cu povestea Cenuşăresei, însă am câteva nemulţumiri. Cartea debutează cu un articol datat pe 12 iulie 1815, scris de vestita lady Whistledown, un personaj tare drag mie şi autoarea m-a surprins cu finalul cărţii, final în care lady Whistledown decide să facă o schimbare radicală. În scurtul ei articol discuta despre fraţii Bridgerton, mai ales despre Benedict şi despre faptul că a sosit clipa să se aşeze la casa lui. Articole scrise de lady Whistledown o să întâlniţi la fiecare început de capitol şi dacă are vreun talent, acela constă în a-şi folosi limba ascuţită. Mi-a plăcut că şi-a făcut simţită prezenţa şi că a fost la curent cu bârfele.

Vă spuneam că autoarea a încercat să pună în scenă povestea Cenuşăresei şi a înlocuit-o pe aceasta cu Sophie. Mi-a părut foarte rău de ceea ce i s-a întâmplat, de modul în care a fost tratată de mama vitregă şi de fiica sa mai mare. Am fost furioasă pe conte că nu a fost suficient de bărbat să-şi asume responsabilitatea şi să-şi recunoască fiica. În plus, era conte şi trebuia să se gândească nu doar să-i dea o zestre lui Sophie şi să i-o arunce în braţe Aramintei, ci să solicite ca periodic să se verifice pe neaşteptate cum este fata tratată. Cu privire la seara balului mascat, mi se pare că i-a lipsit ceva. Cred că mi-ar fi plăcut să danseze mai mult şi să vorbească mai puţin. Am apreciat că autoarea a schimbat pantoful cu mănuşa şi că eroul cărţii nu a umblat din casă în casă fie ca să probeze mănuşa :chic: fie să caute cealaltă mănuşă.

Benedict Bridgerton a fost un personaj simpatic, dar cam nehotărât, cam visa cai verzi pe pereţi – mă refer la faptul că încă mai visa la tânăra misterioasă de la bal. O iubea şi o dorea pe Sophie, dar spera să se căsătorească cu cealaltă. Mi s-a părut ciudat că o dorea, vroia să o facă amanta lui, dar a cam părăsit-o după ce i-a oferit un adăpost, iar când venea vorba de căsătorie şi el spunea „nu”. Un gest frumos a fost şi atunci când a salvat-o din mâinile unor bărbaţi.

A fost frumoasă scena în care a descoperit el adevărul, modul în care şi-a dat seama. Eu am înţeles că ea suferise nişte modificări, dar dacă tot eşti înnebunit după o femeie, cum poţi să o ai la un deget distanţă şi să nu-ţi dai seama că e ea? Sophie Beckett a fost un personaj care a avut mult de suferit, dar şi când i se oferă şansa să fie fericită, ea îi dă cu piciorul. A fost de înţeles că după atâta timp de sclavie, i-a intrat în sânge, dar uneori a cam exagerat cu dorinţa ei de a „trage la jug”. Mi-a părut rău că a fost atât de încăpăţânată şi a ascuns adevărul cu privire la balul mascat.

Alte personaje dragi mie au fost Violet, Posy spre final, doamna Gibbons. Am urât personajul Aramintei şi pe cel al lui Rosamund şi nu cred că exista vreo pedeapsă pentru ele.

Aş fi acordat cărţii o notă mai mare, dar m-a cam dezamăgit a doua parte. A fost mai frumoasă şi mai captivantă prima parte, dar din clipa în care Sophie şi Benedict se reîntâlnesc, apoi ajunge în casa lui Violet, autoarea a tras puţin de timp.

 

Pot să trăiesc cu gândul că mă urăşti, dar nu pot să trăiesc fără tine.

 

 

Sophie Beckett este un copil din flori şi e un lucru cunoscut de toţi, dar chiar şi aşa, Sophie este iubită de cei din jur. Contele Richard Gunningworth nu discuta niciodată despre Sophie deşi ştia că este copila lui. Când fetiţa a fost lăsată în pragul uşii, menajera a găsit un bileţel într-un buzunar. După ce contele l-a citit, l-a ars şi a cerut să i se pregătească o cameră şi tot acolo locuia şi în prezent. Timpul a trecut, contele s-a recăsătorit cu o femeie pe nume Araminta care avea două fiice de vârsta lui Sophie. Încă de la bun început, noua contesă îşi dă seama că Sophie nu este doar protejata soţului ei, ci fiica lui nelegitimă, aşa că-i în atenţie fetiţei că nu o vrea prin preajma familiei, că nu trebuie să discute cu Posy şi Rosamund, iar curând, cele două fete au adoptat stilul mamei şi o tratau dispreţuitor, ostil şi violent.

Patru ani mai târziu, contele moare şi lucrurile i-au o altă turnură. Cum Araminta nu i-a dăruit un moştenitor, titlul a fost moştenit de un văr îndepărtat, fetele au primit o sumă de bani, iar Araminta doar două mii de lire pe an. Era furioasă că trebuia să treacă printr-o asemenea situaţie şi când i se aduce la cunoştinţă că poate să câştige şase mii de lire pe an dacă are grijă de Sophie până la vârsta de douăzeci de ani, Araminta profită de ocazia, numai că o face în stilul ei – o transformă pe Sophie în sclavă.

Un bal mascat organizat de familia Bridgerton în speranţa că Violet o să-şi căsătorească unui dintre copii, o aduce pe Sophie în braţele lui Benedict. Încă de când a văzut-o a fost fermecat de femeia misterioasă şi a acaparat-o doar pentru el, dar numai până la miezul nopţii căci atunci ea trebuia să părăsească sala de bal. O mănuşă pierdută este lucrul care îl poate ajuta pe Benedict să o întâlnească pe acea femeie, dar oare atât de simplă să fie situaţia? Cum ar putea el să o reîntâlnească? Dar dacă ar afla că ea este o servitoare, ar mai vrea să o ia de soţie? Ar salva-o din ghearele zgripţuroaice Araminta?

 

Nota pe care o acord cărţii: 9/10

 

Câţi copii au Sophie şi Benedict după şapte ani de căsnicie?

View Results

Loading ... Loading ...

 

Scan 10003-tile

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 3 votes)
Propunerea unui gentleman - de Julia Quinn, 9.6 out of 10 based on 10 ratings

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

Sectiune comentarii

45 comentarii la "Propunerea unui gentleman – de Julia Quinn"

avatar
 
smilegrinwinkmrgreenneutraltwistedarrowshock???cooleviloopsrazzrollcryeeklolmadsad!?ideahmmbegwhewchucklesillyenvyshutmouthroll2orator1eating1lummuzica_2crazyeheart5love87sad_plechallo4palariehallo_10apgandesczecezece_din_zece-??-jperetib=))helpxla_multi_anibere_bereglob_cristallaugh90love_flagimbratisarebat1felicitaribatut_covoarein_gradinallovehaplobarmanhanlodesteptarea*bolnavcalcatyeahpanda1haha1hallogirl10bir1hol1scos_limbacloud9hula1reading5zidbored50sleepnobahdesnice7booksfreez1heart1chicpev1ceai_tare_1hallo3dancingsa_bemhaha2
  (Click ca sa te abonezi via e-mail)  
aboneaza-te la:
elenacristina
(cititor)
elenacristina

Nu a recunoscut-o pentru că la balul mascat fusese, normal, mascată şi avusese părul dat cu pudră, plus că o văzuse doar o oră jumate. Dacă Sophie îi spunea că este copilul nelegitim al unui conte, nu ar mai fi primit propunerea de ai fi amantă -- la faza asta ea a fost cam încăpăţânată.
Araminta a scăpat ieftin, mi-a plăcut foarte mult cum Violet s-a transformat într-un dragon, când a fost vorba să-şi apere copilul. De Posy mi-a fost milă toată cartea, văzând cum este tratată de mama şi sora ei.
Lady Wistledown anunţă o schimbare, pentru că autoarea în următoarea carte o are pe ea protagonistă -- cred eu. Mi-ar fi plăcut să se menţină misterul până la finalul seriei ca să avem parte de articolele ei în toate cărţile.
La chestionarul de mai sus trecem şi copilul din burtică, sau doar pe cei care ştiu să meargă în picioare? mrgreen

Bianca Roxana Anitei
(cititor)
Bianca Roxana Anitei

E foarte frumoasa povestea, o trec pe lista de lecturi obligatorii, sper sa o gasesc si eu candva.

dovis
(cititor)
dovis

ceea ce mi-a dat o strangere de inima la citirea acestei carti au fost liniile punctate. oare ce fragmente lipsesc din ea ? apoi m-a cuprins actiunea si am uitat. dar acum cand mi-am revenit din placerea cu care am gustat aceasta poveste ma intreb iar -- ce am pierdut?

elenacristina
(cititor)
elenacristina

@dovis: Nu ai pierdut nimic. Liniile punctate sunt trecute ca să facă diferenţa dintre diferite scene. În unele cărţi sunt lăsate spaţii libere, în altele se pun steluţe, floricele, etc; aici traducătorul a ales să pună linii punctate.

dovis
(cititor)
dovis

@elenacristina -- multumesc ca mi-ai luat o piatra de pe inima.

IASMY
(cititor)
IASMY

Acum ca @FM, a terminat cartea si a facut recenzia, am sa-mi exprim si eu parerea asupra cartii.In cartea pe care eu am cumparat-o exista greseli de corectura, aceea ca in locul anumitor litere apar casute, si mai sunt cateva greseli, dar nu m-a deranjat acest lucru atata timp cat mi-a placut povestea. Am urat personajul Araminta, nu am sa inteleg niciodata cum o persoana poate face atat rau unui copil inocent, cum poate spulbera visele unui copil, care nu avea nevoie de mare lucru decat de afectiune si o imbratisare din cand in cand. Aceasta rautate a afectat-o pe Sophie si a marcat-o mult timp. Pe Araminta nu stiu daca o pot numi mama atata timp cat a facut diferenta intre proprii copii. Cred ca un astfel de om nu isi are locul nicaieri , poate doar in pustiu, pt. ca si in jungla printre animale daca ar fi, si acelea sunt mai generoase cu proprii pui, decat ea. Nici propriul tata parca nu era prea departe, nearatandu-i nicio afectiune, dar cel putin o acceptase. Benedict, este adevarat ca nu a recunoscut-o dar, avea totusi acel sentiment de chimie, de parca totusi candva se mai intalnise(mai ales ca nici nu o vazuse f. bine la bal). Mi-a placu extrem de Violet, mama lui Benedict-o femeie care isi iubeste la fel toti cei 8 copii, si care mai are loc in suflet si pt. toti care vor veni prin alianata fiilor si ficelor ei. O consider o mama adevarata si pt. acest lucru am sa spun doar atat: Probabil ca undeva in aceasta lume, chiar poate si pe acest blog, sau cele care ne urmaresc din umbra-exista o Violet Bidgerton si atunci eu nu fac decat sa ma inclin in fata lor si au tot respectul meu. Mi-a placut scena de final in care Sophie ii trage un pumn in figura Aramintei, care m-a uns la suflet, mai ales ca Sophie este o persoana altruista. Pumnul nu era pt. suferintele si umilinta prin care trecuse, ci pt. ca aceea ,,mama” nu isi iubea proprii copii la fel. Deci nu pot sa spun decat: Bravo, Sophie, Cenusareasa cu suflet chinuit.

IASMY
(cititor)
IASMY

Am uitat sa-i dau o nota cartii, lasand deoparte orice greseala, orice comportament neplacut, orice critica, eu acord nota 10, pt. substanta si simpitatea, pt. acceptare si refuz, pt. mama si bestie, pt.suferinta si fericire, pt iubire.

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.