Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Cavalerul de aur – de Jennifer Blake

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

CAVALERUL DE AUR

de Jennifer Blake

 

Titlul în engleză: Seduced by Grace

Număr pagini: ~ 384

An apariţie: 2011

Seria The Three Graces: Răsplata unui regeCapcana inimii, Cavalerul de aur

Editura Alma/Litera

Traducere:

Listă cărţi Jennifer Blake – clic

 

Hmmm… a fost aşa şi aşa. Nu este mai deosebită decât celelalte, din păcate. Poate puţin mai bună, dar nu exagerează cu nimic. Oare de ce mă aştept ca autoarea Jennifer Blake să pună mai mult accent pe romantism sau să nu mai fie cu zece perdeluţe? A avut un început bun, intrigant, captivant, romantic, amuzant, poate fascinant şi aş fi vrut să meargă în aceeaşi notă până la final. Mi-a plăcut că David era Cavalerul de Aur şi că tot el a fost cel care a răpit-o şi a luptat pentru libertatea ei.

Dacă e să spun care sunt defectele acestei cărţi din punctul meu de vedere şi făcând abstracţie de începutul poveştii, ar suna cam aşa: acţiune puţină şi nu chiar atrăgătoare, romantism puţin, mister la fel, suspans spre deloc, erotism… :roll2: , personajele nu ies din tipare şi sunt construite şi menite să fie simpliste.

Mi-e greu să-mi dau cu părerea despre această carte şi depinde mult de starea de spirit a fiecărui cititor. Pentru mine a fost cât de cât în regulă, dar nu o să neg că se putea mult mai bine de atât. Ţine şi de stilul autoarei care în general este la fel de simplist, cu dialoguri puţine, stând mai bine la descrieri şi povestit, dar poate şi de vârstă şi experienţa acumulată în timp.

Lectură plăcută!

FM,

 

 

Descrierea cărţii:

Anglia, Iunie 1497 – Când lady Marguerite Milton se îndrepta către logodnicul care-i fusese sortit, călătoria ei a luat cu totul alt drum. Enigmaticul, faimosul şi chipeşul Golden Knight o răpeşte şi vrea să o ducă departe de mirele care îi era sortit Margueritei. Ar fi putut să fie o fantezie a tinerei, mai ales dacă nu ar fi făcut o fixaţie pentru David… David, bărbatul care în urmă cu zece ani i-a promis devotamentul lui cu puţin timp înainte să dispară din viaţa ei. El o părăsise şi îi distrusese inima, iar  acum urma să îşi părăsească logodnicul fără voia ei, iar reputaţia ei putea să îi fie ruinată.

David de Braesford este nimeni altul decât Cavalerul de Aur / Golden Knight care s-a reîntors pentru a o proteja pe lady Marguerite, dar şi să-i ofere dragostea lui – mai devreme sau mai târziu. Dar mai mult decât atât, Marguerite pare să fi fost o momeală pentru a-l atrage pe David în ultimele planuri de intrigă ale regelui Henry al VII-lea. Pentru a-i împărţi pe york-erii răzvrătiţi, David este luat drept un rival pentru ultimul lor pretendent la tron. Dacă David comite o greşeală, rebelii îl vor distruge, iar dacă totul îi iese bine, Henry nu s-ar jena să-l execute. Lady Marguerite ar putea să-l piardă din nou pe David, dar de această dată pentru totdeauna.

Cum o salvează David de căsnicia aranjată, dar fără a-i păta reputaţia? Ce se întâmplă între cei doi în timpul petrecut împreună? Când apare dragostea în inimile lor şi ce anume se schimbă în viaţa lor? O să scape David cu bine şi o să se căsătorească cu lady Marguerite?

 

Nota pe care o acord cărţii: 8,5/10

 

Cavalerul de aurd-horz

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Participa si tu la comentarii:


  1. Andra , nu am inteles, la ce sculptor Rubens te referi? La P.P.RUBENS? eu stiu ca era pictor….

    • 😉 hi hi hi hi … tocmai aici era capcana…!!! Precum ai vazut, am lasat… suspansul… am vrut sa vad daca cineva sesizeaza. Normal ca fost pictor. De fapt cel mai important pictor flamand (a nu se pune diacritice, pt cei neavizati)!!! Nicol, felicitari!!! :ap:

    • @Andra, era un test de cultura generala? Pai nu am stiut. :dancing:

    • :hallo3: imi cer scuze, dar multa lume posteaza pe acest site si eram doar curioasa cu cine ma conversez… doar ca fapt divers. Mai ales ca varietatea de opinii e nemarginita si, cateodata, usor bulversanta. Dar, trebuie sa tinem cont,, pe langa gradul de cultura generala detinuta de catre fiecare in parte si de zicala: de gustibus non disputandum. E doar pt opinia mea … sa mai adaug si personala?????? :chic:

  2. Eu as fi multumita daca ar pastra copertile originale, sau daca acest lucru nu e posibil sau e prea costisitor, as vrea niste coperti in genul celor de la editura Trei sau in genul celor de la Miron mai vechi – spre exemplu copertile cartilor lui J. McNaught cu bijuterii mie una mi-au placut, ca oricum personajele mi le inchipui eu dupa propriul scenariu 😉

    • @erika: din tainele editurilor; chiar o fi scump sa puna coperta originala? sau ceva simbolic dar care sa aiba legatura cu cartea? :gandesc:

    • @erika:
      Daa, au coperti originale foarte frumoase. :yeah:

  3. Andra, costat ca ai si cunostinte de limba latina, stii eu am facut latina in lasa a 8 a si au cam trecut multi ani de atunci ( 27 ani). Noroc cu google ca am tradus expresia ta.
    Ai dreptate, e normal ca gusturile sa difere doar suntem oameni . 😉

    • Multumesc de apreciere, dar sa nu exageram.Expresia este, totusi, destul de uzitata. Cunostintele mele de latina sunt tot din clasa a 8-a (1986-1987). Chestia e ca imi plac la nebunie aforismele, inca din adolescenta (am invatat multe din dictionarul enciclopedic de pe atunci, care avea un capitol numai cu aforisme, iar mojoritatea erau in latina, avand si traducere). Pe langa asta, meseria mea foloseste des frazeologie in limba latina.
      Si, referitor la arte, din intamplare sau din fericire, am facut gimnaziul la o scoala de arte, cu toate ca meseria mea actuala nu are nici o legatura cu asta. Dar… deh… cultura generala ne-o insusim din propria vointa, nu?
      Apropos de cartile despre care discutam pe acest site: stiu ca valoarea lor culturala este relativa, cu toate ca am invatat din ele destule despre relatii sociale, comportament, istorie (in unele cazuri ajutandu-ma cu Wikipedia) sau chiar am aflat cuvinte noi ale limbii romane, dar, in cotidianul furibund in care traim nu am nervi sa citesc (de fapt sa recites) altceva – spre exemplu, Iditoul de Dostoievsky… asa ca ma relaxez cu literatura romantica sau politista, care ma duce in alte zari ale fascinatiei si care ma fac sa suport viata asta incarcata cu un pic de relaxare :dancing: :crazye:

    • @nicol:
      Si eu, dar nu prea am invatat ca se dcel examen de admitere-n liceu si eram toti cu burta pe acele materii. Recent, de ziua lui tata, mi-a zis cineva la masă ” eu cred ca sunt se pronunță sâ(î)nt!” Or vine din latina, desi nu mi-am amintit conjugarea. era dificila.

  4. Cavalerul de aur – Jennifer Blake
    Nu stiu de ce am fost mai putin atrasa de aceasta carte decat de cele precedente din serie, ori imi trebuia un alt gen in perioada asta, ori nu m-a prins foarte tare povestea : de data asta am avut si eu senzatia ca autoarea se pierde in prea multe explicatii si detalii istorice, care au estompat din romantismul si povestea de dragoste dintre Marguerite si David.
    Povestea incepe tentant cu domnita Marguerite trimisa sa se marite cu un ales de-al regelui, deloc pe placul ei, care e salvata de la aceasta corvoada de nimeni altul decat cavalerul care a jurat sa o protejeze pe vecie. Cavalerul ei este nimeni altul decat David, fostul scutier al lui Rand Braesford, devenit acum Cavalerul de aur, datorita eroismului si loialitatii fata de regele Henric. Aceasta casatorie impusa se dovedeste a fi de fapt un subterfugiu de-al lui Henric de a-l intalni pe David, pentru a pune la cale un plan impotriva inamicului sau la tron. Numai ca lucrurile se complica putin : apare in scena fostul viitor sot al lui Marguerite, care nu mai pare dispus sa-i cedeze mana, apare un certificat de nastere care ni-l dezvaluie pe adevaratul Eduard si in plus fata de asta, avem de a face cu atractia dintre Marguerite si David, care nu se va dezlantui din cauza legamantului facut in urma cu multi ani.
    M-a plictisit putin taraganarea asta si juramantul acesta de netrecut, asta a facut ca povestea lor de dragoste sa fie oarecum platonica, fara evenimente care sa-ti ridice tensiune. Nu a fost o carte rea, dar sunt convinsa ca daca s-ar fi renuntat mai repede la acel legamant de care David tinea strans cu dintii, povestea ar fi putut fi inzecit mai atractiva.
    Mi-au mai placut tachinarile dintre Astrid, slujnica lui Lady Marguerite si scutierul lui David :mrgreen: .Nota mea pentru aceasta carte este 8.50.

    • @erika: Trebuie sa citesc si eu seria ,asta. Am asa o curiozitate, de nu,s-a ridicat la nivelul asteptarilor,voastre.Bravo, Erika. :zece_din_zece: :ap:

    • @erika:
      :yeah:

    • Kismet, stai asa ca primele doua mi-au placut, doar asta mi s-a parut un pic mai lenesa in actiune 😉

    • @erika: :yeah:

    • lothlorien :

      @erika: :yeah:

    • @erika: :ap:
      Sunt innebunita dupa serii! Imi place sa continui o poveste inceputa, chiar daca eroii sunt altii in fiecare carte. Dar uneori mi s-a intamplat ca sa obosesc sau sa ma satur de povestile respective, si sa nu ma pot bucura din plin de o carte buna. Poate ti s-a intamplat si tie la fel. Dar ma abtin sa trag concluzii pripite, pana nu le citesc si eu… :chic:

    • @erika:
      :zece:

    • @erika: imi plac povestile in care personajele secundare au importanta lor.

    • :hallo:

    • @erika: :ap: :ap: :ap:
      din aceasta serie am citit-o numai pe cea cu scotianul care mi-a placut mult.

    • @erika: :ap: :ap: :ap:

    • Draga Maria, si mie imi plac seriile, imi place sa citesc cartile in ordine si sa am o serie completa, dar ai dreptate, exista posibilitatea cand citesti carti asemanatoare ca si stil sa nu ti se mai para actiunea wow, insa am citit seria fantomelor lui E. Hoyt destul de apropiat una de cealalta si nu mi-a pierit cheful de ele :chic: In orice caz a nu se intelege ca nu mi-a placut cartea, doar ca in comparatie cu primele doua din serie a fost putin mai slabuta dpdv romantism si atractie fizica si bazata mai mult pe juraminte si iubire platonica: tare de caracter David asta ^__^

    • Erika – de unele serii si eu m-am saturat, altele, printre care si cea amintita de tine, m-a facut sa-mi doresc sa continue la nesfarsit. :cloud9:

    • @erika:
      Si mie mi-au palcut tachinarile lui Astrid, ref. la Oliver parcă, in principiu, dar o gasesc prea agresivă in limbaj, mai avea un pic si-l si injura. adica dos de măgar e chiar o insulta. :gandesc:

  5. Cavalerul de aur.
    Jennifer Blake.

    Ma simt frustrata,de carte. Intriga slabuta, romantism asa-si-asa, erotism spre deloc, o iubire care dureaza si se transforma ,inca din copilarie, incapatanare care frizeaza prostia, si lista este deschisa.
    Mi-ar fi placut mai mult daca povestea de dragoste era lasata sa infloreasca,asa cum se cuvine.
    Pentru ca, daca pot suporta o carte de dragoste,fara intrigi si tradari ,sau personaje negative,imi este greu sa inghit o carte in care ,personajele se invart in jurul cozii.Proprii sau nu.
    Marguerite, mezina gratiilor Graydon, este si ea bineinteles ,precum surorile ei ”purtatoarea”blestemului.Actiunea cartii se petrece la cativa ani buni ,dupa ce am aflat povestile lui Isabel cu Randall de Braesford si al Catherinei cu scotianul Ross Dunbar.Aflam ca toti sunt bine sanatosi cu o droaie de copii.Foarte bine,asa.
    Asadar, o gasim pe Marguerite, aproape fata batrana,matusa cuminte,care nu isi doreste altceva decat o viata tihnita alaturi de nepoti.
    Viata ii este data peste cap,cand la ordinul lui Henric ,este trimisa sa se casatoresca cu un lord bogat si batran.
    Il cheama in ajutor pe David,prietenul din copilarie, tovarasul ei de joaca si protector declarat.
    Pe David, l-am cunoscut in cartile anterioare,el fiind scutierul lui Rand de Braesford.
    Intre timp a devenit Cavalerul de aur, in jurul caruia s-au cusut ,de-a lungul Angliei si nu numai, legende si povesti de vitejie. Trubadurii au compus balade ,iar poetii adevarate ode,pasteluri si rondouri, cu privire la faima,pe care si-a castigat-o in turnire su la curtile regilor,in randul domnitelor.
    Bineinteles, David nu pregeta ,sa ii sara in ajutor ,domnitei inimii sale,aflate la ananghie.
    Pana la urma ,constata ca regele Henric le-a intins o cursa ,sa il ajute la anihilarea unor uzurpatori ai tronului Angliei.
    Cei doi sunt nevoiti sa ”descoasa” povestea nasterii si legitimitatii lui David si sa faca astfel incat, dragostea pe care si-o poarta din copilarie sa devina mai mult decat un vis infantil.
    Si,de aici frustrarea mea, daca,nu ar fi fost asa de caposi,si daca David nu ar fi insistat asa de mult cu dragostea platonica si cu juramintele de castitate,in ceea ce o priveste pe Marguerite, cartea ar fi primit o nota mare.Asa nu pot decat cu un 8 si cu parere de rau, ca se putea mai bine.
    Primele doua au fost mai bune.
    Am citit un pic,ce s-a comentat in legatura cu cartea,cu privire la coperta.Si ,la mine titlul este dublat si greu lizibil.

  6. Trilogia celor Trei Grații de Graydon se încheie cu ”Cavalerul de Aur”( Sedus de o Grație), scrisă de Jennifer Blake .

    Este povestea de iubire a celei mai tinere din cele trei surori : Lady Marguerite Milton, care este răpită de Cavalerul de Aur, chiar in timpul calatoriei spre mirele ei, casatorie care avea loc, ca de obicei, la porunca regelui Henric, abil in intrigile politice, ca un vulpoi bătrân.

    Am aflat cu uimire ca însăși Marguerite îl chemase in ajutor pe cavalerul ei adorator, David, pe care nu l-a mai văzut de foarte multa vreme . Ea spera sa se marite cu acesta, nu cu batranul ales de rege.

    La rândul său, si regele avea planurile sale, sa zadarniceasca un razboi pentru tron.

    David a depus un juramant, asa cum era moda in acel secol, data fiind diferenta de rang, el o adora de la distanta , in modul cel mai pur, mai cast, niciodata nu putea exista ceva fizic intre ei. Avea parul auriu si era inalt si voinic.

    Acest aranjament nu este pe placul lui Marguerite, care are propriile ei planuri, mai istețe decat ale tuturor.

    Mi-ar fi plăcut sa citesc si cateva versuri din cantecele eroice inchinate Cavalerului de Aur( care traise in Franța), un mare luptător, si ca fizic impunator, si ca potență, de neegalat. Se pomeneste despre ele, dar nu se da niciun indiciu de eroism…Trubadurii erau la mare cinste, in acele timpuri stravechi.

    Ca actiune, mi-au plăcut mai mult romanele lui Jude Deveraux, din saga Peregrine sau Montgomery. Aici, oricat ar fi dorit autoarea sa fie de amuzant, nu-s prea romantice expresiile lui Astrid, adresate lui Oliver : ”dos de măgar ” si alte vobe dulcei…El saracul era mereu politicos.

    Scenele de amor au mult romantism, asa cum e si cazul cand exista dragoste pură. Merită un plus, pentru descrierea poetică.

    Au loc tentative de asasinat si chiar o crima, acuzatii de vrajitorie, care se pedepsea cu arderea pe rug si lupta pentru tronul țării, cu rasturnari spectaculoase de situatie.

    Nota 8,5

Lasa un comentariu. Participa la discutie!

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.