Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.

Soimul si Floarea de Virginia Henley

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII

 

Șoimul și Floarea

de Virginia Henley

 

Titlul în engleză: The Falcon and the Flower

Număr pagini: ~… (in engleza)

An apariţie: 1989 (USA) / 2018 (Romania)

Editura Miron (în curând)

 

Momentan nu există o descriere unică a cărții (pe acest blog).

 

COPERTA ROMANIA:

 

 

Citeste GRATUIT (online/PDF) DEMONII IUBIRII


Participa si tu la comentarii:


  1. Oaoleu, ce foto shop oribil!!! 😡

  2. Pe lângă faptul că au niste coperți odioase, în ultima vreme cei de la Miron se limitează doar la Julia Quinn, Lisa Kleypas și Virginia Henley.

    • Plus Linda Howard.
      Nu stiu de ce au o lista editoriala asa de scurta, probabil nu prea se obosesc sa incheie contracte editoriale noi. :gandesc:

    • Așa cred și eu. :gandesc: Să vedem ce or să facă cand se vor epuiza cărțile acestor autoare. Atunci se închide și editura. 😈
      Autoarele astea sunt ca Amanda Quick și Nora Roberts pentru CR. :laugh90: Mie îmi place cum scriu Julia Quinn și Lisa Kleypas, dar să le mai diversifice, ca doar nu ducem lipsă de cărți.

  3. N-am citit nimic de Virginia Henley până acum :gandesc: . Merită să încerc? În place Miron că publică mult din Julia Quinn și Lisa Kleypas, dacă autoarea asta se apropie de nivelul lor i-aș da o șansă.
    Cât despre copertă, capul personajului stă într-o poziție tare dubioasă, se vede că e din alt film.

    • Nici eu nu am citit nimic scri de ea, așa că nu pot să îți dwu un răspuns.

    • Bine zis ” din alt film”. Zici că e numa’ bună de dat cu carioca peste el.

    • Buna , daca iti plac genul historical romance , merita incercate . Eu am citit „Corbul si trandafirul ” „Piratul si frumoasa lady” „Pasiunea unei femei vol ” .Mie una imi plac cartile ei mai ales ca au in subiect curtea regala .Daca vreti si sunteti iubitoare de cartile care se vorbeste despre „curte si secretele ei „, spor la citit 🙂 😛

    • Da, merita citita. Cartea e buna. Faptele reale din trecut se împletesc cu imaginația scriitoarei. Acum am terminat cartea. E buna.

  4. Nu ma mai mira nimic la copertile Miron, acum astept cu nerabdare sa apara o data Diavolul in primavara, sper sa fie urmatoarea aparitie 😕

  5. Șoimul și Floarea a fost primul meu contact cu autoarea Virginia Henley. Aveam chef de o poveste medievală și am găsit cartea recomandată pe o listă cu alte lecturi ale altor autoare pe care deja le citisem. E o cărămidă de carte, 462 de pagini cu totul, care m-a făcut să-mi amân somnul mult înspre dimineață vreo două nopți la rând.

    Povestea începe când Jasmine, cea mai mică fiică, ilegitimă totodată, a bastardului regelui Henric al II-lea, o frumusețe blondă care și-a jurat că nu va aparține niciunui bărbat, vede în globul ei de cristal figura unui cavaler întunecat. Mai târziu, călărind prin pădure ca o prințesă din povești pe calul ei alb, deghizat în unicorn, Jasmine pică în brațele viteazului Falcon de Burgh care din prima clipă o dorește și jură să o facă a lui, cerând-o de soție de la tatăl ei care inițial și-l dorise de ginere pentru una dintre cele două fiice legitime și moștenitoare ale sale. Pentru a sta departe de Falcon (șoim în engleză) Jasmine se refugiază la curte unde riscurile sunt mari alături de o regină răutăcioasă, un rege desfrânat și curteni de moravuri îndoielnice.

    Acțiunea cărții este plasată într-o perioadă de frământări a Angliei, la moartea lui Richard I Inimă de Leu și urcarea pe tron a fratelui său John, cel cunoscut la noi drept Ioan Fără de Țară. Acoperă deci sfârșitul de secol XII și începutul secolului XIII. Cartea nu este doar o poveste romantică fixată într-un cadru istoric, ci este totodată un veritabil roman istoric, împletit cu povestea de dragoste, dar și cu câteva nuanțe de roman fantasy (Jasmine prezentată ca o vrăjitoare albă, cu glob de cristal în care uneori vede viitorul, citește în cărți de tarot, cunoaște de la bunica ei proprietățile plantelor, participă la un ritual la Stonehenge…). Personajele principale sunt cam singurele ficționale, în rest autoarea evocă întreaga pleiadă de figuri importante a epocii, toate reale: fratele regelui, contele de Salisbury, care este și tatăl lui Jasmine, Hubert de Burgh, șeful justiției, care este unchiul lui Falcon, regina Isabella, regele John, Avisa – soția repudiată a lui John, mareșalul William Marshal, regele și prințesele Scoției, arhiepiscopul de Canterbury etc.
    De asemenea fiindcă este o poveste în vremea domniei lui John, nu lipsește din paginile cărții nici simpaticul haiduc din folclor Robin Hood, a cărui poveste se împletește o vreme cu cea a lui Falcon și a Jasminei.

    Prima parte mai ales este cu precădere de roman istoric, cu puseuri de interacțiuni ale personajelor principale, romantice sau erotice din partea lui Falcon în special. Este mai degrabă dedicat căutării lui Jasmine și maturizării acesteia, un personaj capricios, încăpățânat și împotrivitor, iritant pe alocuri. Au fost momente când am plăcut-o mult am înțeles-o, dar de asemenea și momente când mă întrebam cum de Falcon nu o strânge de gât la cât de rea a fost și ce cuvinte putea să-i arunce. Deși și-a ieșit și el din pepeni de câteva ori, tot consider că a avut răbdarea sfinților. Eu aș fi lăsat-o în plata Domnului de cel puțin două ori și mi-aș fi văzut de treabă. A doua jumătate, o dată cu eliberarea Jasminei din ghearele regelui și a lordului Chester, căruia John i-o vânduse, cu sacrificiile pe care le face eroul pentru a ajunge la timp, a o elibera și a scăpa de următori, se concentrează pe protagoniști care se căsătoresc și ajung la castelul lui Falcon unde încep să-și făurească o viață împreună.

    Ar fi multe de spus, povestea e lungă, cu multă acțiune, cu multe personaje, cu răsturnări de situație, cu un drum foarte lung și anevoios până la dragoste, dar nu voi dezvolta. Pot spune că cine își dorește să citească doar o poveste romantică cu un cadru vag schițat și dezvoltat nu va găsi asta în Șoimul și Floarea. Autoarea redă întreaga societate, curtea depravată, regele neiubit, în conflict cu toată lumea, dezvoltând povestea până la o veritabilă frescă a perioadei.

    Aici eu îi acord un mare plus, imens chiar, pentru a că a înțeles foarte bine epoca aleasă și s-a documentat temeinic, în cele mai mici și minuțioase amănunte. Virginia Henley n-a făcut greșeala să cadă în capcana aplicării unor standarde moderne perioadei medievale, ci a zugrăvit-o cu superstițiile aferente, cu ierarhia existentă atunci și sferele de putere, iar personajele gândesc, vorbesc și acționează în tiparul epocii. Aici a contat mult și faptul că autoarea este britanică, crescută și educată în regat până la maturitate (când s-a măritat și s-a mutat în America), iar lucrul acesta a ajutat-o mult în transpunerea perioadei. Partea istorică este solidă, exagerarea până la hiperbolizare a destrăbălării cuplului regal și a regelui în special fiind în tonul mărturiilor păstrate din secolul respectiv (astăzi e nuanțată interpretarea lor). Ba chiar și bârfele privind anumite personaje (sexualitatea lui Richard) sunt incluse.

    Dacă ar fi ceva ce i-aș reproșa autoarei ar fi o anumită inconsistență care apare spre final când se vede că a încercat să îngrămădească prea multe evenimente într-o carte abandonând cumva linia fidelă istoriei pe care o ținuse până atunci. Ca să exemplific, povestea începe în 1199, dar autoarea menționează pe final de semnarea Magna Carta care va avea loc abia în 1215. Deși povestea se întinde pe mai mulți ani, sunt doar vreo 3-4, maxim 5 ani, nu 17 cu totul, căci prezintă și moartea regelui (John va muri în 1216). Putea să mai taie, dar a fost opțiunea ei să comaseze și să prindă totul. De altfel, ultimele 50 de pagini, care readuc acțiunea alături de rege sunt trase de păr. Rău de tot. John este inițial prezentat că a dezvoltat o dorință obsesivă pentru Jasmine, dar personal cred că autoarea ar fi trebuit să încheie altfel decât să-l readucă pe John, mai ales că amenințarea regală dispăruse odată ce protagoniștii s-au stabilit la castelul lui Falcon. Regele avea altele pe cap pe atunci, era prea ocupat să se certe cu toată lumea, baroni, clerici, papă, să poarte război cu Franța (deși asta nu apare în carte) așa că e tras de păr și puțin credibil că a avea el vreme să se mai gândescă și ocupe de Jasmine. Asta mi se pare cea la slabă parte, dacă găsea altceva să declanșeze conflictul final cartea ar fi fost chiar și mai bună. De asemenea, finalul că împăcarea eroilor n-ar fi stricat să fi fost ceva mai amplu, să fie savurat pe îndelete. Parcă ar fi meritat după tot felul de peripeții. Prea i-a împachetat repede.

    Ce-ar mai fi de reproșat, nu autoarei de această dată, este traducerea. În primele capitole mi-a fost greu să mă conectez cu povestea deoarece scârțâia de-a binelea. Termeni precum inoculat, neconvențional, autosugestie sau latifundiar sunt prea moderni și prin urmare nu au ce căuta într-o carte a cărei acțiune de desfășoară în Evul Mediu; sunt nepotriviți, fac lectura greoaie pentru că te scot din cadrul poveștii. De asemenea, expresia fire in the belly tradusă mot-a-mot cu flăcări în stomac. Fără comentarii. Sau expresia moale ca plastilina. Plastilină în Evul Mediu?! Am impresia că unii traducători își fac treaba pe genunchi sau cu Google Translate. De adaptarea termenilor n-au auzit, asta-i clar.

    În orice caz, pe mine m-a prins cartea și n-am lăsat-o din mână, în ciuda sfârșitului despre care aminteam și a Jasminei care parcă a fost prea de tot în multe momente. Sunt însă conștientă că nu toată lumea poate gusta felul în care a fost construită povestea (uneori se vorbește din perspectiva mai multor personaje pe aceiași pagină), multitudinea de informații despre care uneori și eu am simțit că sunt prea multe și prezentarea curții și a anumitor persoane prea întinsă, dar mie personal mereu mi-au plăcut romanele istorice, deci m-a nimerit combinația realizată de autoare.

    Știu că m-am lungit cu recenzia, dar cartea este voluminoasă și chiar și așa prezentarea de față este doar o schiță sumară o abundenței materialului literar.
    Nu am să-i dau o notă, căci este diferită de majoritatea celor discutate pe blog, însă valoroasă fără îndoială. Pe mine m-a convins și cu siguranță o să citesc și alte cărți semnate Virginia Henley.

    • Felicitari pentru recenzia atat de consistenta, Rebe! Daca n-as fi pus de ceva vreme in cui romanele cu subiect medieval, parca m-ar atrage sa citesc aceasta carte. Dar, daca stau sa ma gandesc, am renuntat la ele tocmai pentru ca erau, de obicei, foarte departe de spiritul epocii. Din ce ne-ai spus, inteleg ca aici avem de-a face cu o documentatie serioasa, deci s-ar putea sa merite, la un moment dat, o incercare.

    • Multumim Rebe! Superba recenzie! :zece:
      Mi-au placut si imi plac in continuare romanele istorice, deci…usa e deschisa. 😉

    • A fost o vreme cand imi placeau romanele istorice. Acum nu mai am rabdarea necesara.
      Felicitari pentru recenzia laborioasa :ap:

Lasa un comentariu. Participa la discutie!

*

Faramiere.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe faramiere.ro, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe.